Zilele Babei Dochia

Despre Dochia, legendele spun ca era o batrana rea si capricioasa.
Lasandu-se pacalita de vremea frumoasa si crezand ca primavera a venit, porneste pe munte cu oile la pascut. Prevazatoare, insa, Dochia si-a luat pe ea noua cojoace, dar pe drum a lepadat unul cate unul asa ca, ajunsa-n varf de munte, dupa noua zile, cat a durat calatoria, se lasa un ger naprasnic, de sa crape pietrele.
Atat Baba Dochia cat si oile ingheata si sunt transformate in stane de piatra. Moartea Dochiei, sus, pe munte, in a noua zi a calatoriei sale, este considerata hotar intre anotimpul friguros si cel calduros.
Ciclul de noua zile, cat dureaza calatoria Dochiei pana in varf de munte este numit, in traditia populara, Zilele Babei. In aceasta perioada vremea este capricioasa, schimbatoare, exact cum ne este prezentata Baba Dochia in povestile ajunse pana la noi, zile in care razele calde ale soarelui se intrepatrund cu ploaia, lapovita, ninsoarea si uneori chiar cu gerul si viscolul.
La noi, ca si in toata zona balcanica, locuita candva de traci, exista obiceiul ca intre 1 si 9 martie, fiecare om sa-si aleaga o zi despre care sa spuna ca "asta e Baba mea!" Se crede ca, asa cum va fi vremea in ziua respectiva, asa ii va fi si norocul in tot anul care urmeaza.
Vremea calda, insorita inseamna fericire, belsug, impliniri si multe bucurii. Vremea rece, ploioasa, cu cer innourat si precipitatii diverse, ploaie, ninsoare, lapovita inseamna necazuri, saracie, lacrimi, durere, neimpliniri. "Baba" se poate alege dupa data sau ziua de nastere.

Sursa:Internet