CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Pestera Liliecilor sau Pestera lui Grigore Decapolitul





           

ASEZARE:
Pestera Liliecilor sau Pestera lui Grigore Decapolitul, se gaseste la 250 de m de Manastirea Bistrita, pe versantul drept al Cheilor Bistritei, la o altitudine de 850 m si 60 de m fata de vale.

 

DESCRIERE:
Pestera sapata de apele raului Bistrita, are trei deschideri, toate cu orientare estica, dintre care accesibila este doar cea sudica. Are o dezvoltare de circa 400 m si o denivelare negativa de circa 15 m. Deschiderea mica, ne conduce intr-un culoar ingust, scund si bine ventilat, care dupa 15 m se largeste.
De aici se poate merge spre dreapta, unde peste un bloc imens suspendat se patrunde in nivelul superior al pesterii, format dintr-un culoar scurt, terminat cu o salita.
Daca se continua drumul inspre inainte, dupa ce se coboara o scara, se ajunge in nivelul inferior. Acesta este reprezentat printr-o galerie larga, care continua la stanga, descendent. In peretele stang se afla o mica bisericuta (Ovidenia), partial zidita, partial cioplita in stanca, datand din secolul al XVII-lea si reprezentand locul de taina unde erau ascunse in vremuri de restriste odoarele manastirii Bistrita si moastele Sfantului Grigore Decapolitul. (C. Goran, 1983)
Galeria continua descendent, spre dreapta (schimbare de directie de aproape 180°), se trece printr-o sala inalta unde se afla o mare colonie de lilieci, iar dupa ce se ramifica in trei segmente pe o scurta distanta, ajunge la deschiderea cea mare a pesterii.De la baza scarii de unde pestera se ramifica, se poate cobori o alta scara spre dreapta, ajungandu-se tot la deschiderea mare a pesterii, nivelul inferior fiind de fapt un circuit.
In dreptul deschiderii mari se gaseste o biserica (Sfintii Arhangheli), construita de catre calugarii Macarie si Daniil in 1635. Din dreptul scarii, urmand galeria din dreapta, usor ascendenta, se ajunge in nivelul mijlociu al pesterii, reprezentat printr-o galerie liniara, la inceput larga si inalta, din ce in ce mai stramta si scunda pe masura ce inainteaza inspre vest, terminandu-se cu doua mici bazinete cu apa.
Pestera este saraca in formatiuni concretionare. Prezentand mai multe deschideri, are un caracter dinamic, fiind ventilata tot timpul anului, astfel ca amplitudinea variatilor termice este mare, atingand de exemplu in Sala Liliecilor 16,5° C (iarna temperatura medie este de 2,5° C, iar vara este de 14° C). Ceva mai umede si cu o temperatura mai constanta (variind intre 10 - 13° C) sunt cele doua galerii care alcatuiesc nivelele mijlociu si superior al pesterii.
Pe podeaua galeriilor, acolo unde pe tavan se instaleaza coloniile de lilieci, se gasesc depozite de guano, atingand o grosime de 1,70 m, in care se gaseste o fauna foarte bogata: diptere, coleoptere, acarieni, iar pe pereti diptere si arahnide, pestera avand astfel o mare importanta biospeologica.

 

ISTORIC:
Pestera a fost cunoscuta si locuita de pustnici in Evul Mediu.
Pestera Liliecilor este mentionata pentru prima data in 1929 de Emil Racovita si este in lungime de 250 de m, amenajata si electrificata, pe mai multe niveluri, detinand o bogata fauna cavernicola, cu mai mute specii de lilieci si nevertebrate, sub stratul de guano descoperindu-se in 1952 resturi fosile de Ursus spaeleus. In firida vestica s-a descoperit ceramica arsa apartinand culturii "Cotofeni", confirmand faptul ca in urma cu 1000 de ani i.Hr., pestera era locuita.
Inauntru acesteia se intalnesc doua bisericute din secolul al XVII-lea cioplite partial in stanca (Biserica Ovidenia si Sf. Arhangheli).

 

 


Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook