CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Pesterile din Dealul Luna





ASEZARE:
Accesul se face de pe soseaua Constanta-Tulcea, inainte de localitatea Baia, la 2km in dreptul fermei zootehnice, de unde se desprinde un drum agricol care duce in fata platoului cu doline. Obiectivul este vizibil de la distanta mare fiind situat pe o zona mai inalta.

            DESCRIERE:
Localizate in calcarele cretacice ale sinclinalului Babadag, avand caderi ale stratelor de 10-120 NNE. Pesterile au lungimi variate 30-350 m, dispuse intr-un singur etaj si orientate in general NV-SE, in concordanta cu panta topografica locala. Tavanul tuturor cavitatilor are grosimi varibile 1,5-2,5 m, cu un continut ridicat de silice, in timp ce peretii sunt sapati in calcare mai argiloase. Controlul structural (4 directii de fisurare) se exercita doar asupra peretilor nu si asupra directiilor galeriilor. Pesterile se afla pe versantul nord-estic al dealului Luna care are mai curand caracterul unui platou inclinat usor spre Lacul Golovita. Stratele sunt paralele cu suprafata terenului avand inclinarea de 210 NNE. Pe acest platou poate fi delimitat un perimetru de circa 300x400 m care este practic ciuruit de doline de dimensiuni mici, nedepasind 3-4 m, dar al caror numar este deosebit de mare, ajungand la o densitate de pana la 100-130 pe hectar, cu dimensiuni variabile. Aspectul de cratere au determinat numele dealului cu ”relief” selenar. Acesta tradeaza prezenta sistemului carstic existent aici, sugerand prin prabusirile frecvente, prezenta golurilor.
Dintre elementele legate de doline amintim ca sunt cazuri in care, intr-o singura sala se deschid doua sau trei astfel de perforatii. De asemenea, acestea se deschid in tavanul cavitatilor subterane si au aproape invariabil forma circulara semanand cu un decupaj in stratul compact.
Cavitatile subterane prezinta si ele la randul lor aspecte variate in ceea ce priveste forma si dimensiunile. Pina in prezent au fost descoperite sapte cavitati subterane in acest platou din care cinci sunt cartate(ridicare topografica).
Dezvoltarile acestora ocupa impreuna sub 10% din suprafata platoului. Sistemul de pesteri este dispus intr-un singur etaj. In cateva puncte este sugerata vag prezenta unui al doilea etaj dar elementele sunt insuficiente pentru a generaliza ideea.
Spatiile interioare au un aspect specific tabular, inaltimea salilor si galeriilor fiind mult mai mica decit lungimea si latimea.
Un alt element deosebit, caracteristic acestui sistem, il constitue tavanul. El este reprezentat printr-o singura fata de strat, aceeasi pentru intreg sistemul. In felul acesta stratul este dezvelit la partea inferioara pe o suprafata de cateva mii de metri patrati, corespunzator cu extinderea galeriilor. Silicele, confera stratului o rezietenta ridicata, pe cand componenta argiloasa actioneaza invers, adica duce la friabilitate accentuata a materialului. In acelasi timp, stratele din baza sunt lipsite de silice avand in schimb mai ridicata componenta argiloasa. Astfel stand lucrurile este usor de inteles de ce procesul de carstificare si erodare s-a oprit la un anumit nivel. Pe de alta parte, continuitatea deosebita a stratelor, pe orizontala, din punct de vedere petrografic a permis generalizarea fenomenului pe intreaga zona. Duritatea ridicata a stratului care formeaza tavanul mai poate fi evidentiata si prin alte aspecte care tin de morfologia cavitatilor. Acest lucru pare si mai interesant daca amintim ca spatiile subterane se dezvolta intr-un plan paralel cu suprafata platoului iar depozitele acoperitoare au grosimi de 1,5 m pana la maxim 2,5 m. Din punct de vedere mecanic plafonul poate fi tratat mai curand ca o placa decat ca un masiv. Acest fapt poate fi retinut ca un caz particular al CARSTULUI din dealul Luna.
Sunt insa si cazuri in care podeaua este acoperita doar cu praf nisipos si putine elemente mai mari(pietris sau bolovani). Uneori pe suprafata sedimentului mai fin apar si urme de siroire a apelor din precipitatiile mai abundente. La aceasta se reduce de fapt si activitatea hidrologica a sistemului carstic.
Privind in ansamblu acest sistem, cu salile si galeriile sale, se pot desprinde cateva observatii. Dispozitia generala a cavitatilor se face pe directia NV- SE. Sensul in care inclina suprafata platoului exterior, este de asemenea spre SE. Fata de aceasta directie, care constitue oarecum axa pesterilor, diatributia galeriilor laterale eate tentaculara, dezordonata, dand un aspect labirintic. Frecvent, chiar galeriile orientate pe directia apelor de siroire se inchid in "fund de sac”. In aceste situatii, dupa o baltire efemera, apele isi continua drumul prin infiltratie in sediment.
Lungimea totala a galeriilor cunoscute pana in momentul de fata depașește 800m. Dintre acestia circa 600m sunt cartati.
Sub aspect biologic pesterile sunt bine incluse in ecosistemul local. In decursul etapelor de explorare au fost frecvent intalnite cuiburi de vulpe si numeroase oase de vulpe, iepuri, mai multe specii de rozatoare si chiar broaste testoase de uscat (Testudo Graeca Iberra), care probabil au folosit cavitatile ca adapost. De asemenea au fost observate numeroase insecte.
Dintre chiroptere s-au gasit cateva exemplare de Rhinolophus.
Mai mentionam ca in nici una dintre pesteri nu au foat gasite urme de depunere a carbonatului de calciu, sistemul fiind lipsit complet de formatiuni. De altfel, datorita naturii rocii nu s-au conservat nici forme de dizolvare. Aspectul actual al cavitatilor se datoreaza strict proceselor mecanice.
Acestea pot fi vizitate numai la suprafata, se pot admira dolinele in care s-au creat acestea. Pesterile sunt relativ dificile si necesita echipament de protectie adecvat mersului taras și sistem de iluminat electric, intrucat cel pe acetilena nu este indicat a fi folosit, datorita spațiilor reduse ca dimensiuni.

 

 

 

 


Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook