CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Traseu: Traseul din Cabana Obarsia Lotrului spre Cabana Obarsia Lotrului


Zona Turistica: Muntii Parang
Traseu: Traseul din Cabana Obarsia Lotrului spre Cabana Obarsia Lotrului
Timp de parcurs: 12-13 ore
Dificultate: Traseul nu este accesibil iarna
Detalii traseu:
Acest traseu poate fi caracterizat ca fiind cel mai frumos traseu în circuit din Muntii Parâng si chiar din regiunea muntilor dintre Olt, Jiu si Strei. Parcurgând acest circuit în sensul acelor ceasornicului, putem descrie portiuni comune cu traseul Cabana Parâng-Cabana Obârsia Lotrului (însa în sensul opus), astfel încât indicatiile pot servi si turistilor care doresc sa urce la lacul Câlcescu si Coasta lui Rus pe traseul principal marcat cu banda rosie. Pornim de la cabana Obârsia Lotrului si începem lungul nostru traseu pe valea Lotrului, mai întâi pe soseaua alpina, pe marcajul banda rosie, spre sud (traseul Cabana Parâng-Cabana Obârsia Lotrului inversat). Ocolim marele cot al pârâului începând din dreptul cabanei, lasând în urma ultima casa si matca fostului lac de baraj Pravatul, pe soseaua care strabate lunca din ce în ce mai îngusta în amonte. Traversam pârâul Gropii (vest) pe pod, aruncând o privire spre valea pe care eventual o alegem la întoarcere pentru coborâre (varianta B). Curând intram pentru putin timp în padure, apoi iesim din nou în lunca. Dupa 5 km de la cabana ajungem la o rascruce. Din cotul soselei continua pe malul stâng o poteca, care se îndeparteaza treptat de apa, spre dreapta si care este varianta A a traseului (a doua posibilitate de întoarcere). Traversam deci Lotrul pe pod si cotim la dreapta. Soseaua mai însoteste firul vaii o vreme, departându-se usor de pârâu si apropiindu-se apoi de povârnisul muntelui Stefanu. Începem urcusul în serpentine destul de largi si dupa cca. 7 km de la cabana ne vom desparti de soseaua alpina pe care sunt trasate si drumurile Cabana Rânca-Cabana Obârsia Lotrului si Cabana Obârsia Lotrului-Voineasa (marcaj triunghi rosu). La indicatorul de marcaje, asezat pe taluzul de pamânt din dreapta, se desprinde poteca de picior marcata cu banda rosie. Intram în padure, urmarind marcajul pe directia generala nord-sud, traversam o zona mlastinoasa, apoi continuam prin padure pentru câteva minute pâna ajungem la o liziera, unde traversam un pârâias ce curge printr-o râpa adânca. Iesind pe malul opus, zarim o stâna pe care o depasim ceva mai sus. Urcam foarte lent, traversând un prim picior vestic al muntelui Carbunele. Spre sud putem urmari o mare parte din itinerarul de creasta peste Plescoaia si Piatra Taiata. Dupa mai bine de 15 minute de mers traversam un nou pârâias si trecem pe lânga stâna Carbunele, situata mai sus decât prima. La vest se deschide valea Gauri, afluent al Lotrului, unde putem zari stâna noua. Creasta Pietrele-Coasta lui Rus se desfasoara nestânjenita; în special abruptul în trei trepte al Gaurilor se reliefeaza puternic datorita rocii albe, batuta direct de lumina soarelui. De la stâna înaintam pe curba de nivel cam la 1750 m altitudine, traversând al doilea picior, desprins chiar din vârful de nord al muntelui Carbunele (2065 m). Liziera padurii, aflata mai jos de poteca, începe sa se apropie de traseu. Traversam al treilea vâlcel si dupa un picior foarte înclinat patrundem întâi într-o zona cu braduti, apoi în padurea mare, coborând usor spre dreapta câteva minute. Iesim din padure într-o poiana cu iarba înalta, având la est portiuni stâncoase si traversând în usor coborâs poiana ne apropiem de apa Lotrului. Pâna aici am ocolit la înaltime convenabila portiunea din valea Lotrului barata de numeroase desisuri si cataracte formate de pârâu în coborârea sa navalnica. În aceasta poiana marcajul dispare pentru câteva zeci de metri, motiv pentru care vom coborî lânga pârâu, traversându-l. Urcam apoi de-a lungul malului stâng cca. 200 m, pâna ajungem la confluenta (1703 m); în stânga se deschide valea glaciara a Iezerului, iar în dreapta cea a Câlcescului. Aici vom parasi marcajul banda rosie, care conduce mai departe la lacul Câlcescu (1921 m). Dupa o scurta orientare traversam ceva mai sus de confluenta pârâul Câlcescu si înaintam transversal pe panta botului de munte despartitor. Coborâm la pârâul Iezer, pe care îl traversam pe malul sau drept si înaintam pe vale, în sus, iesind repede din padure pe lânga pâlcurile de jnepeni. În continuare ne vom calauzi prin raristile de pe firul vaii. Padurea ramâne numai pe dreapta, dincolo de apa Iezerului, care formeaza o serie de cascade mici, însirate una deasupra celeilalte. Urcusul pe aceasta vale dureaza aproape o ora, timp în care urcam pragurile a doua terase glaciare nu prea dezvoltate. Pe prima terasa ocolim în stânga, prin goluri, padurea de jnepeni care îmbraca malurile pârâului Iezerul. Pe a doua terasa, presarata cu grohotis dar si cu multa iarba, vom zari lacul Iezerul, situat într-o nisa din dreapta. Pe terenul neted de lânga lac facem un scurt popas, dupa un urcus de aproximativ 4 ore de la plecare si profitam de ocazie pentru a ne aproviziona de aici cu apa pentru cca. 5 ore. La sud-est de lac se înalta vf. Mohorul, care acopera o mare parte din perspectiva, iar la est se vede pe creasta înalta saua (curmatura) Mohorul, punctul urmator de trecere al traseului nostru. Pornim de la lac spre rasarit. Mai întâi coborâm câtiva metri într-un vâlcel, apoi refacem înaltimea; traversam în continuare „un câmp" cu grohotisuri de la poalele Mohorului, apoi începem urcusul accentuat si ajungem pe platforma terasei a treia, situata în zona rasariteana a circului. Traversam cu atentie grohotisul si începem sa urcam catre stânga, unde peretii caldarii, destul de înclinati, cedeaza locul unor povârnisuri ierboase mai putin abrupte. Astfel, dupa 35-40 minute de la lac ajungem în curmatura Mohorului, un pod lat, ierbos, care la cca. 200 m spre est se apleaca din nou amenintator spre caldarea Mohorului. Aici întâlnim marcajul triunghi rosu, legatura dintre traseul Cabana Rânca-Cabana Obârsia Lotrului si traseul Cabana Parâng-Cabana Obârsia Lotrului pe creasta principala. Iata-ne deci pe creasta principala a Parângului, într-unul din locurile de unde putem cuprinde atât privelisti din interiorul circuitului, cât si dinspre est, unde pe muntele Urdele se distinge soseaua alpina. Pentru a largi perspectiva trebuie sa urcam pe vf. Mohorul, pe poteca abia vizibila, spre sud-sud-vest, atacând pantele înclinate. Urcusul nu prezinta dificultati deosebite si dupa 30 minute ajungem pe vârf, la 2335 m altitudine. Având în vedere ca din Muntii Fagaras si pâna aici nu se interpune nici o înaltime mai mare de 2280 m (vf. Urdele), putem beneficia de întinse privelisti spre rasarit, bineînteles pe vreme frumoasa. O minunata perspectiva asupra soselei se deschide înca din dreptul muntilor Cornesul si Rânca, spre Papusa si Urdele, pâna unde coasta înclinata a Iezerului ascunde „meandrele" ei din Zanoagele Urdei, pentru a aparea din nou pe Carbunele. Spre sud cuprindem aproape fara restrictii bazinul Gilortului, iar spre apus creasta principala si ramificatiile nordice pâna la Parângul Mare. Coborâm de pe vf. Mohorul spre vest, pe o panta mai putin înclinata ca la urcus, ajungând într-o sa destul de adânca, care limiteaza la nord caldarea Iezerului. Spre vest marcajul ne poarta peste un mamelon, apoi peste un platou usor înclinat, din crestetul caruia se desprinde spre nord muchia accidentata a Câlcescului; aceasta desparte caldarea Iezerului (est) de cea a lacului Câlcescu (vest). Între aceasta cota si masivul vârf al Plescoaiei de la vest se arcuieste o caldare glaciara superioara, caldarea lui Vidal, în care se afla doua laculete (Lacul lui Pencu-1991 m si Lacul lui Vidal-1988 m). Caldarea, de o frumusete salbatica, este în întregime stâncoasa si înconjurata de pereti abrupti. De aici putem vedea partea de nord a marelui lac Câlcescu, înconjurat de „padurea" de jnepeni si „râul" de grohotis. Pentru a putea privi în voie caldarile, care se înlantuie pâna în vf. Coasta lui Rus, vom merge pe platoul de creasta, destul de aproape de abrupt. Din vârful amintit coborâm foarte putin, pâna în saua vecina (vest), apoi ne îndreptam direct spre vf. Plescoaia, unde ajungem dupa ce depasim un picior stâncos; aceasta culme se desface de la nord-est de vârf, închizând la vest caldarea lui Vidal. Ajunsi aici, observam sub noi o caldare cu lespezi, în care un lac destul de mic, cu contur neregulat, îsi odihneste apele la 2079 m alt.: este Lacul Pasari, situat în caldarea superioara numita caldarea Dracului. În ordinea înaltimii, se însira caldarile: Dracului, Vidal si Câlcescu. Popasul pe vf. Plescoaia poate fi considerat cel mai important, deoarece ne aflam aproape la jumatatea traseului, dupa aproximativ 6 ore de mers. Ocolim în continuare, la înaltime, caldarea Dracului, lasând spre sud un alt munte: Setea Mare. Dupa o minuscula sa poposim pe vf. Setea Mica (2278 m), al carui picior nordic închide caldarea Dracului pe latura vestica si, în continuare spre nord, si caldarea inferioara a lacului Câlcescu, separând astfel compartimentul lor de Zanoaga Mare. În aceasta caldare aflata la vest de Câlcescu, ceva mai putin stâncoasa si fragmentata, se afla un singur lac maricel, pe latura de nord-vest: Zanoaga Mare (2025 m), de la care porneste un pârâu confluent cu izvorul Câlcescu. Din Setea Mare ne îndreptam pe creasta spre nord-vest, coborând pâna în Curmatura Setea Mica, unde marcajul triunghi rosu ia sfârsit (locul se mai numeste si saua Piatra Taiata). Aici întâlnim traseul Cabana Parâng-Cabana Obârsia Lotrului (marcat cu banda rosie), care vine dinspre Coasta lui Rus si coboara la dreapta în caldarea Zanoagei Mari, iar mai apoi la lacul Câlcescu si cabana Obârsia Lotrului. În continuare, pâna la vf. Piatra Taiata, culmea muntelui se numeste Coasta Pietroasa, limita sud-vestica a caldarii Zanoagei Mari. În stânga avem numai povârnisul înclinat al muntelui, care se întinde neted spre izvoarele Gilortului, cu bazinul sau imens, ramificat pâna sub vf. Parângul Mare. Ocolim acum alt vârf putin reliefat, traversam o sa, apoi urcam panta lenta spre vf. Piatra Taiata. Suntem pe poteca marcata cu banda rosie, care nu urmareste linia crestei decât pentru putina vreme. În curând o parasim, deoarece ea se mentine pe curba de nivel pe fata sudica a Pietrei Taiate, pentru ca apoi sa coboare spre curmatura Deresului, ocolind vf. Coasta lui Rus. Mergem deci numai pe creasta, având în dreapta abruptul Coastei Pietroase. Dupa cca. 10 minute sosim pe vf. Piatra Taiata (2302 m), de unde se desface spre nord-est muchia Stâncilor, care desparte caldarea Zanoagei Mari (est) de caldarea Gauri (vest), una din cele mai vestite din masiv. În aceasta caldare vom zari un mic lac, Gauri (2090 m alt.) si alte câteva ochiuri cu apa, situate la diferite nivele, de unde izvorasc doua pâraie. Cel de vest, la un moment dat, în dreptul stâncilor de la „Polite", dispare de la suprafata solului, devenind o apa subterana. Dupa câteva sute de metri el „izvoraste" din nou si se uneste pe ultima terasa cu izvorul de est, formând pârâul Gauri. Ne aflam deci pe vf. Piatra Taiata, de unde pâna la vf. Coasta lui Rus (2306 m) nu ne mai separa decât o distanta de 300 m. Coborâm spre vest într-o sa alpina, apoi urcam pe vârful cel mai înalt al muntelui, la 2306 m. Din vf. Coasta lui Rus creasta se împarte în doua: o ramura vestica se îndreapta prin vf. Iesul, Pâclesa si Gruiul spre vf. Parângul Mare, cealalta ramura nordica uneste Muntii Parâng cu Muntii Sureanu si Lotru. Pe aceasta din urma creasta alegem traseul de înapoiere spre cabana Obârsia Lotrului. În stânga se deschide caldarea Deresul, pe al carei flanc vestic se afla lacul cu acelasi nume. Panorama cea mai buna asupra centrului Parângului nu o vom avea de aici, din cota maxima a muchiei, ci mult mai de la nord, din vf. Pietrele, unde cortina Deresului se trage mult la o parte. Începem coborârea spre nord pe un povârnis prelung, care înconjoara caldarea Gauri. Zona abruptului ramâne tot în dreapta noastra, în timp ce pe stânga coasta este bombata si abia în partea inferioara formeaza pereti sau pante foarte înclinate. Dupa 15 minute de coborâre ajungem în curmatura Tiganului, de unde creasta urca din nou, dar pe o panta ceva mai domoala. În calea noastra apar din ce în ce mai des lespezi. Dupa un urcus de 10-12 minute sosim pe cel mai înalt pisc al crestei nordice, la 2241 m, situat în dreptul „Peretilor albi" din abruptul rasaritean. Chiar din acest vârf se desprinde spre nord o muchie care compartimenteaza caldarea Gauri în doua parti inegale: caldarea mare, cu lacul sau, ramâne la sud-est, iar „caldarile albe" la nord-vest. Caldarile acestea sunt asezate în cascada: terasa primeia dintre ele se întinde la o înaltime de cca. 2150 m, iar a celei de a doua la cca. 2050 m. Aceasta zona de caldari seci a fost botezata în ansamblul ei „caldarea lui Murgoci", în cinstea renumitului savant român. Vârful care domina de la 2241 m alt. aceasta caldare, dar si întreaga caldare Gauri, poate fi intitulat vf. Gauri. Zona stâncoasa din creasta, aflata în calea traseului, nu sfârseste aici. Mai coborâm un timp printre lespezi si pinteni la o stânca masiva, fara ca fundalul crestei sa onduleze vizibil, si sosim în apropierea vf. Pietrele (2155 m). Pe creasta, putin mai jos, pe versantul apusean, întâlnim doua obiective turistice de prim ordin: primul este un interesant grup de 3 ace, 3 stânci verticale, înalte de câtiva metri, care privite de departe par siluetele împietrite a 3 ursi. Ceva mai departe, un urias „sfinx" de granit, surplombat spre sud-est, îsi profileaza stânca zdrentuita pe cer. Sfinxul, mai putin aratos pe la nord, este de altfel accesibil, pâna în crestet, dar numai cataratorilor. Privind spre apus, vom ramâne minute în sir sa descifram multimea crestelor si caldarilor glaciare, din care Parângul Mare rasare la un capat înalt, semet, concurat în marginea din dreapta a panoramei de piramida vf. Cârja. Se dezvaluie cu toate amanuntele caldarile „Seaca Parângului Mare" si a Slaveiului. Dupa-amiaza, când ajungem în aceste locuri, ne va incomoda într-o anumita masura lumina din fata, în schimb în directia opusa, la rasarit, dincolo de vf. Câlcescu, culmile Mohorul-Iezerul-Carbunele-Stefanu ne apar cu toate detaliile lor, luminate din plin de soare. Din vf. Pietrele coborâm pe panta nord-estica, facând o curba spre dreapta. Lespezile si grohotisul mai persista înca si abia la nivelul jnepenilor, care ne bareaza drumul pe creasta, împaratia stâncilor ia sfârsit. Pe coama înclinata înaintam prin jnepeni, spre „poiana” de pe primul platou, unde apare un alt obiectiv frumos al traseului: un lac situat chiar pe creasta. La aproape 2000 m alt. lacul, denumit Iezerul Pietros sau lacul Ciobanul, este înconjurat de jnepeni si poate fi uneori trecut usor cu vederea, mai ales de catre cei care urca traseul în sens invers sau pe vreme cetoasa. Apa lacului are o culoare verde datorita vegetatiei din jur, iar gustul de apa statuta se datoreaza lipsei de izvoare la suprafata si a unei scurgeri vizibile. Pe tarmul lacului traseul se întâlneste cu traseul Stâna Rosiile-Poiana Muierii, care vine din caldarea Deresului pe fata vestica a muntelui Pietrele. Dupa un scurt popas la tarmul lacului pornim catre nord, pe culme, printre jnepeni. Poteca mare ne conduce sigur cale de 350 m, pâna aproape de bordul caldarii Zanoaga (nord), de unde începem sa ocolim spre nord-est. Poteca prin jnepenis ia sfârsit câteva sute de metri mai departe, unde panta coboara lent spre est. Pe ultima portiune taiem prin jnepeni si iesim la gol: ajungem la o cota, o cocoasa a terenului de mici dimensiuni, de unde creasta principala coteste spre nord, directie în care apucam si noi, coborând piciorul nordic al Zanoagei pâna în larga curmatura a Ciobanului. În acest punct va trebui sa alegem una din variantele de coborâre spre cabana; atât pe varianta A, cât si pe varianta B, durata apropierii de cabana este aceeasi: 2-3 ore. VARIANTA A Din saua Ciobanul coborâm pe poteca, spre est, la stânele Ciobanul, care se afla la cca. 50 m diferenta de nivel sub creasta. În drum spre stâna trecem pe lânga un izvor, apoi pe lânga trei laculete mici. De la stâna coborâm pe dreapta pârâului, uneori fara apa. Atingem nivelul padurii si dupa 8-10 minute de la stâna cotim pe poteca, la stânga, prin poiana larga. Traversam pe sub muntele Ciobanul Mare, mergând prin poiana. În stânga se înalta coastele prapastioase ale vârfului de est al Ciobanului Mare (1944 m), în dreptul caruia traversam o unda de teren (un picior estic al muntelui) si, mergând în aceeasi directie, intram în padure, coborând apoi o panta înclinata. Uneori întâlnim razlet marcajul banda rosie, o încercare mai veche de marcaj. Dupa 40-50 minute de coborâre ajungem într-o poienita, în care traversam si un pârâias. Începând de aici, dupa ce reintram în padure, poteca o coteste usor catre dreapta si coboara în directia nord-est. Dupa 250-300 m traversam un alt picior de munte si coborâm o panta iute în aceeasi directie, iesim din padure într-un luminis, apoi reintram sub acoperamântul brazilor. Pâna în valea Lotrului nu mai sunt decât câteva sute de metri. La terminarea coborârii iesim din padure lânga un pârâias, apoi prin lunca strabatem un teren plat. Întâlnim lateral casa padurarului si la 300 m spre nord intram pe soseaua alpina. Parcurgem înca 4 km pe aceasta sosea si sosim la cabana, unde încheiem marele circuit început în primele ore ale diminetii. VARIANTA B Din saua Ciobanul continuam traseul spre nord, urcând pe pantele Ciobanului Mare, pâna la 3/4 din înaltimea spinarii sale (a se vedea si traseul Stâna Rosiile-Poiana Muierii). Începând din locul indicat pe panta, ocolim streasina de vest a vârfului ierbos prin stânga. Dincolo de vârf revenim în creasta ierboasa si coborâm spre nord pe marea poteca de altitudine. Dupa 35-40 minute de mers din saua Ciobanul intram în padure, coborând continuu. Parcurgem o serie de serpentine printre arbori, pentru a ajunge apoi în frumoasa poiana, izolata de freamatul vailor, din saua Groapa Seaca. Este cea mai adânca sa din creasta de legatura Sureanu-Parâng. În poiana Groapa Seaca vom coti cu 90° spre dreapta si prin iarba deasa si înalta coborâm prin poieni. Vâlcelul este sec la început, dar dupa 200 m întâlnim pârâul Gropii. Coborâm înca 150 m pe un hatas, care devine mai jos drum de caruta. Ne abatem la stânga si prin poiana de pe firul vaii, cu pârâul în dreapta noastra, coborâm spre nord-est, apoi traversam doua torente si cotim pe vale spre rasarit. Zona umeda care ne apare în cale ne sileste sa traversam des pârâul, iar poiana mlastinoasa, nu prea întinsa, ne determina sa ocolim pe malul drept, urcând pe povârnis. Uneori zarim ramasitele unui scoc, ale carui frânturi putrede mai rezista pe alocuri. Valea se largeste. Coborâm înca 400 m si trecem pe lânga o noua confluenta. Pârâul Gropii urmeaza nestingherit drumul sau spre valea Lotrului cale de înca 500-600 m. La iesirea din valea îngusta a pârâului Gropii intram la stânga pe soseaua alpina spre cabana Obârsia Lotrului (1400 m), pâna la care mai parcurgem aproape 1 km