CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Cetatea de la Dezna



Este situata pe soseaua dintre Sebis si Moneasa, pe valea Sebisului, la iesirea acesteia din Munţii Codru-Moma. Cetatea a fost ridicată probabil la sf?rşitul secolului al XIII-lea sau la ?nceputul secolului al XIV-lea. S-a presupus ca a fost construită de către Laurenţiu de P?ncota, din m?inile căruia a trecut ?n acelea ale lui Kopasz Borsa, palatinul Ungariei şi fratele voievodului Transilvaniei, Ladislau. Stabilizarea domniei primului Angevin la tronul Arpadienilor a fost săv?rşită prin recucerirea sistematică a cetăţilor ţării, printre care s-a numărat şi Dezna. A fost cetate regală de la 1317, cu prima menţionare cunoscută din anul 1318, p?nă la sf?rşitul secolului al XIV-lea (1387), c?nd a fost donată familiei Losonczi, prin fraţii ştefan şi Ladislau, pe acea vreme comiţi de Timiş, bani de Severin şi căpitani ai Dalmaţiei, Croaţiei şi Slavoniei. Domeniul Deznei, ?n care rom?nii ocupau numeroase sate, a fost detaliat abia ?n 1579 . Familia Losonczi a stăp?nit-o p?nă la mijlocul secolului al XVI-lea. După acest reper, a trecut prin mai multe m?ini, toate ?nsă ale unor personaje politice importante pentru istoria principatului Transilvaniei. A fost apoi cetate de hotar, pe graniţa cu turcii . Distrugerea definitivă a cetăţii a ?nceput din 1693, din momentul ?n care a fost părăsită de către turci . S-a afirmat că a fost ?ncă folosită de către partizanii lui Francisc R?koczi al II-lea. Dacă ?n jurul anului 1850, funcţionarul Weiss Rezs? a dispus tencuirea ruinelor, la c?teva decenii distanţă, principalul proprietar local, T?r?k G?bor, a folosit explozibili pentru ?nlăturarea zidurilor din sud-est şi sud-vest, pentru a descoperi pivniţa cetăţii . ?n 1887 a suferit o altă distrugere, dar nu prea gravă, căci veduta pe care o posedăm din anul 1835, desenează aproximativ aceleaşi ziduri care se observă şi astăzi . Amplasarea deosebită a ferit-o de la o demantelare sistematică. Este situată pe culmea dealului Ozoiu. A fost amplasată pe o muchie st?ncoasă (375 m), cu orientarea sud-est - nord-vest (Pl. 3. a). Cele două extreme ale formei de relief oferă şi posibilităţile de accesibilitate. Dar, ?n timp ce prima direcţie este cu deosebire dificilă, fiind doar pietonală, iar ?n partea finală realizată prin escaladări de grupuri de st?nci, traseul celei de-a doua este complet obturat de vegetaţie. Drumul din urmă a fost ?nsă acela folosit ?n toată perioada de funcţionare, pe linia curbelor de nivel. La capătul său, a fost barat printr-un şanţ. Astăzi el se prezintă doar cu lăţimea de 15-20 m şi ad?ncimea de peste trei metri. ?n timpul vieţii cetăţii, peste el trebuia aruncat un pod. Mai admitem ca posibilă, gruparea păm?ntului spre nord-vest, dincolo de şanţ, ?ntr-un val. Acesta din urmă are un traseu aplatizat, care uneşte, ca şi şanţul de altfel, pantele laterale accentuate, chiar prăpăstioase. Incinta cetăţii a primit forma alungită a micuţului platou. Se disting bine contururile zidurilor aflate spre sud-vest. Ele sunt amplasate exact la marginea unei prăpăstii, cu vizibilitate sporita către valea Sebişului. Acolo ?nt?lnim o curtină ?naltă de circa şapte metri, ?ntreruptă la mijloc prin ruinare, care a avut o lungime iniţială de circa 26 de metri. Lăţimea cetăţii se poate şi ea aproxima la circa 10-11 m. Aceste dimensiuni sunt posibil de măsurat datorită menţinerii unor contururi de fundaţii ori linii drepte ale terasei, pe toate celelalte laturi ale v?rfului st?ncos, ?n afara celei mai bine păstrate, dinspre sud-vest. Grosimea zidului de incintă este de 1,15 m. Pe latura opusă, nu mai există nici un fel de urme de ziduri. Marginea platoului ?ngăduiau o amenajare nepretenţioasă, formată probabil din ziduri scunde, protejate de pante. Astăzi ele sunt acoperite de pădure. ?n colţul sudic al cetăţii, la suprafaţa solului, se desenează planul unei ?ncăperi (aproximativ 19 x 12,50 m). Contururile zidurilor exterioare par croite şi pentru alte amplasamente de clădiri, ?n apropierea celei măsurate ori ?n partea opusă. Pe latura unde zidul se conservă, la o distanţă de 11,50 metri de colţul de sud, ?nt?lnim un turn exterior, adosat (Pl. 3. b). El are dimensiunile exterioare de 5,80 x 7,60 m, la o grosime de zid de un metru. ?n dreptul său, spre interiorul cetăţii, curtina a dispărut. ?n interiorul turnului se distinge o urmă de planşeu, probabil ?ntre primul şi al doilea nivel, marcat prin capete de b?rne ?ncastrate. Sunt vizibile şase capete de b?rne (0,20 x 0,20 m), poziţionate la distanţă foarte mică una faţă de cealaltă. Celelalte nivele nu au păstrat urme detectabile, datorită distrugerii laturilor de vest şi est, ?n care urmele planşeelor vor fi fost plantate invers dec?t la cele din latura vizibilă, pentru a mări forţa de coeziune a turnului. Materialul de construcţie al zidurilor este piatra de carieră, ?n care, sporadic, regăsim şi bucăţi de cărămidă. O parte din ea pare să fi fost romană . Această structură ne ?mpiedică să apreciem că avem de-a face cu cele mai vechi componente ale cetăţii. Ar fi vorba, mai probabil, de faze refăcute radical, c?ndva ?n istoria cetăţii. Evident că toate componentele dezvoltate ?n timp, ca şi cele interioare, ne răm?n necunoscute. O cercetare arheologică este singură ?n măsură să aducă lumini noi. Ea are de ?nfruntat terenul răvăşit, p?nă ?n zilele noastre, de falşi căutători de relicve istorice. Menţionăm că acelaşi T?r?k G?bor a colecţionat o serie de piese arheologice, ?n cea mai mare parte risipite ?n revoluţia de la 1848-1849, din cele rămase, ajunse la muzeul Liceului din Arad, au fost văzută de către Cornelia Bodea. Ea aminteşte despre un buzdugan şi un pinten, care nu mai existau după 1918 . Posibil ca piesele să fi fost culese din cetate.
DATE CONTACT:
Dezna, jud. Arad

Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook