SCURT ISTORIC:
Denumirea ii este data de la un turn aflat pe stanca numita "Piscul lui Teofil", turn construit de legiunile romane din Castrul Arutela in secolul al II-lea.
Initial, i s-a zis "Schitul de dupa turn", apoi "Schitul Turnu" si in cele din urma denumirea actuala de "Manastirea Turnu".
Istoria locasului incepe prin secolul XV - XVI, cand niste calugari ai manastirii Cozia s-au retras aici, traind intr-o saracie deplina. S-au adapostit in colibe, case de lemn sau chiar in chilii sapate in stanca, asa cum au procedat pustnicii Daniil si Misail. Datorita faptului ca pe la jumatatea secolului XVI adunandu-se multi pustnici, Misail, ridica o biserica de lemn cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului".
Prin numirea in anul 1676 a egumenului Varlaam de la manastirea Cozia ca episcop al Ramnicului si care mai tarziu ajunge mitropolitul Tarii Romanesti, totul se schimba pentru viata pustnicilor de aici. Se construieste o bisericuta din piatra si caramida in locul celei de lemn, asezandu-se sub ea moastele cuviosilor Daniil si Misail. Prin aceasta devine o asezare monahala statornica.
Construirea caii ferate care face legatura Olteniei cu Ardealul pe valea Oltului, amenajarea unei statii C.F.R. paralel cu soseaua deja construita, are o insemnatate deosebita pentru asezamant privind legatura cu lumea exterioara. Episcopul Argesului Gherasim Timus decide constructia unei resedinte de vara, constructie ce se executa intre anii 1893-1901 si care consta intr-o cladire biserica si camere de locuit. Proiectul este executat de un arhitect polonez stabilit in Romania, lucru ce face ca stilul bisericii sa fie diferit de bisericile romanesti. Tot el va executa si pictura care se caracterizeaza printr-un stil modernist. Biserica cu hramul "Schimbarea la Fata" se afla la etaj, este sfiintita la 28 octombrie 1901, dupa care Schitul este ridicat la rangul de manastire canonica.
Un eveniment nefericit, un incendiu izbucnit intr-o noapte de februarie 1932, face sa piara in flacari 5 corpuri de case cu 26 camere, 2 soproane, trapeza veche, clopotnita, turla de la biserica mica, tampla cu toate icoanele si candelele, iar pictura interioara este grav afectata. Biserica, clopotnita si doua case vor fi refacute prin straduinta episcopului Nichita Duma si contributiile credinciosilor. Fresca a fost realizata intre anii 1935-1936 de catre pictorul Belizarie.
Manastirea este desfiintata in anul 1961 si transformata in Casa de odihna pentru personalul Episcopiei Ramnicului si Argesului in baza decretului 410/1959. In anul 1975 se revine la statutul de schit in subordinea Manastirii Cozia, datorita demersurilor facute de ieromonahul Teoctist Dobrin. Acesta reuseste sa adune in jurul lui un grup de tineri monahi dand viata noua asezarii manastiresti. De asemeni legatura asezamantului cu drumul national se imbunatateste prin construirea unui pod peste Olt la punctul Lotrisor si totodata a primului drum de acces.
Anul 1988 reprezinta evenimentul de seama al locasului: revenirea la statutul de Manastire si aceasta tot demersurilor si stradaniilor aceluias om ieromonahul Teoctist Dobrin, pe care episcopul il recompenseaza ridicandu-l la rangul de protosinghel.
Cutremurele din 1977, 1985 si 1990 au produs deteriorari multiple care au impus restaurarea constructiei. Un lucru important al acestor lucrari este reconstructia acoperisului in arhitectura romaneasca, iar picturile in stilul autohton, inlaturand astfel motivele de critica a specialistilor. Trapeza de la parter a fost transformata intr-o biserica spatioasa cu hramul Izvorul Tamaduirii, pentru multimea credinciosilor veniti in numar mare la slujbe.
Actual destinele manastirii sunt coordonate de staretul protosinghel Ionachie Trifa, un devotat al vietii monahale si bun gospodar.

DATE CONTACT: Calimanesti, jud Valcea, Romania