SCURT ISTORIC:
A fost construita, conform legendei, in apropierea altei manastiri construita de Negru Voda. Este inaugurata la 18 mai 1388, prin hrisovul voevodului Mircea cel Batran.
Hrisovul este totodata si actul de atestare a localitatii Calimanesti, judetul Valcea, pe teritoriul careia se afla.
Pictura interioara este facuta intre anii 1390 - 1391. Mircea cel Batran s-a preocupat permanent de inzestrarea si infrumusetarea manastirii prin intarirea drepturilor de proprietate asupra mai multor sate si mosii. Manastirea avea robi tigani care erau folositi atat la exploatarea sarii, cat si la spalarea nisipurilor aurifere de pe Olt si Valea lui Stan de pe Lotru.
La 28 martie 1415 printr-un hrisov al lui Mircea cel Batran manastirii Cozia i se daruieste vama de la Genune. Lacasul a primit in continuare noi donatii din partea diferitilor domnitori care au urmat. Astfel, pana la 1500 sunt date 16 asemenea hrisoave prin care domnitorii intaresc posesiunile sale.
De-a lungul timpului, manastirea va fi reparata si renovata de multe ori de domnitori ca Neagoe Basarab, Radu Paisie, Constantin Brancoveanu. Ultima renovare si consolidare s-a facut intre 1 iulie 1958-1 ianuarie 1959 de catre guvernul Romaniei la interventia patriarhului de atunci, Justinian Marina.
De remarcat ca in timpul lui Neagoe Basarab s-a construit fantana care-i poarta numele, iarIntre anii 1512 - 1521 s-a refacut pictura. Constantin Brancoveanu a construit la 1706 - 1707 pridvorul, in cunoscutul stil numit dupa numele sau „brancovenesc”. Istoria manastirii este strans legata de istoria tarii. In timpul ocupatiei austriece a Olteniei, manastirea a fost o fortareata redutabila in calea cotropitorilor.
Aici a slujit preotul Radu Sapca, participant de seama la revolutia burgheza de la 1848 din Tara Romaneasca, numit curator civil prin decretul nr. 519 din 4 mai 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Este de remarcat cuvantarea sa din 24 ianuarie 1866 cu prilejul aniversarii Unirii: „Stiti ca acest templu este zidit de printul Mircea cel Batran pe la anul 1384. Acest print viteaz, asemenea si ceilalti Vlad al V-lea, Mihai Bravul al Valahiei, cum si Stefan cel Mare al Moldovei s-au luptat vitejeste pentru apararea acestor tari, de a scapa pe strabunii nostri de navalirile ce veneau din alte parti.”
Manastirea a cunoscut si momente neplacute. Astfel, intre 1879 - 1893 autoritatile o transforma in puscarie, lucru ce-l face pe Mihai Eminescu sa scrie un articol virulent in ziarul Timpul din 12 septembrie 1882: „Cozia, unde e imormantat Mircea I, cel mai mare domn al Tarii Romanesti, acela sub care tara cuprindea amandoua malurile Dunarii pana-n mare, Cozia unde e imormantata familia lui Mihai voda Viteazul, un monument istoric aproape egal ca vechime, cu tara - ce-a devenit aceasta? Puscarie!”
Ulterior va fi si spital, in orice caz mult mai apropiata de preocuparile monahilor de aici.
Un alt moment greu pentru sfantul lacas a fost perioada primului razboi mondial, cand a devenit grajd de cai, lucru specificat intr-un raport din 16 iunie 1916: „...piatra comemorativa cu inscriptia de la marele voevod Mircea cel Batran, fondatorul acestui monument istoric, am gasit-o deteriorata cu desavarsire, in biserici bagandu-se cai...”
Manastirea Cozia a constituit dealungul timpului si un puternic focar de cultura romaneasca. Prin hrisoavele domnesti din 28 martie 1415, 18 martie 1419, 16 iunie 1436, 17 aprilie 1448, se atesteaza ca aici functiona o „scoala manastireasca” inca din 1415. Primul dascal a fost parintele Sofronie, staretul manastirii. Logofatul Filos, logofat al marelui voevod Mircea cel Batran, compune versuri si imnuri religioase, el fiind considerat primul poet roman. Mardarie Cozianul alcatuieste la 1696 Lexiconul slavo-roman necesar scolii. Despre functionarea scolii pomeneste la 12 mai 1772 si Arhimandritul Ghenadie, care a venit la Cozia „din mica copilarie, unde am invatat si carte”. Nu departe de Cozia, la Jiblea, (azi cartier al orasului Calimanesti) exista in secolul al XVIII-lea o scoala sateasca, condusa de Barbu, elev al scolii manastiresti.

DESCRIERE:
Pictura originara se pastreaza in naos, unde pe peretele de vest sunt pictati Mircea si fiul sau Mihail in costume de cavaleri, iar in stanga se afla portretul lui Serban Cantacuzino.
Catapeteasma originara din lemn, a ars si a fost refacuta in 1794 din caramida, fiind zugravita in anul 1907. Crucea de pe turla este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos si pronaos au fost daruite manastirii de domnitorul Constantin Brancoveanu. Cladirile au fost refacute de domnitorii Bibescu si Stirbei intre anii 1850-1856; tot atunci s-au construit si doua pavilioane din care se mai pastreaza cel din stanga, care a fost resedinta domneasca de vara.
In pronaos se gasesc mormintele voievodului Mircea si al monahiei Teofanei, mama lui Mihai Viteazul, calugarita dupa moartea fiului ei, decedata in 1605. Piatra funerara a domnitorului este o copie a celei originale si dateaza din 1938.
Manastirea are doua paraclise, unul cu hramul "Adormirea Maicii Domnului" (1583), iar celalat, "Duminica Tuturor Sfintilor" (1710).
Paraclisul din zid, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", asezat in coltul de sud-est al manastirii, dateaza din anul 1583.
Paraclisul, zis brancovenesc, asezat in coltul de nord-est, este din caramida, avand doua case boltite si un foisor.

DATE CONTACT:
Manastirea este situata la 3 km de statiunea balneo-climaterica Calimanesti Caciulata, pe malul drept al Oltului si la cca. 20 km nord de Ramnicu Valcea.