CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Pestera Hotilor





       

 

ASEZARE:
Pestera Hotilor se afla situata in apropierea statiunii Baile Herculane, pe muntele Hotilor. Intrarea in pestera Hotilor se gaseste cam la un sfert din inaltimea totala a a muntelui, este de dimensiuni mici si se afla in apropierea unei despicaturi mai mari in munte de forma unui unghi ascutit.

 

               DESCRIERE:
Pestera mijlocie (143 m), practic orizontala, fosila, dezvoltata pe un sistem de diaclaze care se intretaie in diferite unghiuri in calcare de virsta malm-neocomiana.
Datorita celor trei deschideri, pestera este luminata direct sau difuz, cu exceptia Galeriei cu Gururi, care este obscura. Deschiderile comunica intre ele prin galerii nu prea inalte (2-4 m) siprevazute cu citeva hornuri. Galeria cu sapaturi continua cu o sala inalta de pina la 13 m, locuita de o colonie de lilieci, din care se poate trece aplecat in diaclaza Galeriei cu Gururi, a carei inaltime scade treptat spre fund. Aici exista niste gururi pline uneori cu apa de infiltratie. Tavanul si peretii pesterii prezinta ici-colo concretiuni banale, degradate aproape in intregime. Peste tot pe podea se gasesc depozite masive de argila amestecata cu pamint, batucite de miile de vizitatori.
Pestera calda (9-15°C la gururi in iunie-decembrie), umeda si strabatuta de curenti intre cele trei deschideri.
Desi nu are nimic atractiv in afara de peretii incarcati cu inscriptii (unele cu embleme si chenare artistic mestesugite in culori, altele de o reala valoare istorica), pestera prezinta un interes deosebit pentru fauna sa si pentru documentele arheologice din umplutura. Fauna terestra contine trei specii troglobii si endemice Trichoniscus inferus, Trichopohydesmus eremitis si Polydesmus subscabratus spelaeorum, ultimul descris de Verhoeff din aceasta pestera). Fauna din apa gururilor s-a dovedit extrem de interesanta prin speciile de copepode stigobii endemice descrise de aici (Speocyclops lindbergi si Parastenocaris banaticus). Dupa informatiile primite de la Muzeul din Timisoara s-ar fi gasit resturi scheletice de Ursus spelaeus. Sapaturile din ultimii ani au scos la iveala unelte rudimentare de cuartit din paleoliticul mijlociu (musterianul alpin), unelte din epipaleoliticul timpuriu, precum si mai multe nivele de locuire din neolitic, cu ceramica de tip Cotofeni. Pestera este in prezent rezervatie arheologica.
Pestera neocrotita, amenajata cu scari de beton pina la intrare, avind un gard de nuiele cu sirma ghimpata la intrarea in Sala cu Sapaturi pentru protejarea sapaturilor arheologice. Celelalte galerii si sali pot fi vizitate la lumina zilei in tinuta de oras.

 

ISTORIC:
 Pestera a fost locuita inca din paleoliticul mijlociu si, desigur, cunoscuta si de romani, care au construit in imediata apropiere vestitele Thermae Herculi ad Mediam. Dupa cum atesta nenumaratele inscriptii care acopera peretii afumati ai galeriilor si salile luminate difuz, pestera constituie un obiectiv turistic inca de la inceputul secolului al XIX-lea (cea mai veche iscalitura este din 1820). Autorul acestor randuri (St. Negrea) a descoperit printre de iscalitura istorica a lui N. Golescu („ministru dinlauntru” al guvernului revolutionar din 1848), alaturi de cea a lui P. Ghica (probabil din familia Ghiculestilor), datate 1836. Din pacate, in 1972 nu mai erau vizibile, fiind astupate de vopsea si iscalituri proaspete.
In zilele noastre pestera este prezentata numerosilor turisti si celor veniti la bai prin tabla indicatoare si reclame sub numele de „Grota Haiducilor” in loc de neaosul Pestera Hotilor. Prima descriere apare in cartea lui Criselini din 1780. Cele dintai cercetari stiintifice au fost facute de M. Munk (1872, geologie), B. Milleker (1894, arheologie) si K. W. Verhoeff (1897, fauna), in 1929, R. Jeannel si E. Racovita dau in seria „Biospeologica” o sumara descriere sub numele de Gaura Talharului. In 1961-1962 St. Negrea impreuna cu A. Negrea si L. Botosaneanu au ridicat planul pesterii si au intreprins cercetari extensive, intre 1966 si 1972 s-au efectuat cercetari ecologice (A. Negrea si St. Negrea) si arheologice ample (colectivul condus de C. S. Nicolaescu-Plopsor). S-a propus organizarea unui muzeu in pestera. Daca se va realiza, ar fi pacat ca „expozitia” de iscalituri sa dispara.


Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook