ASEZARE:
Pestera Romanesti este situata la sud-est de satul Romanesti din judetul Timis in versantul stang al Vaii Farasesti, muntii Poiana Rusca. Este renumita pentru acustica deosebita si concertele tinute in ea.

DESCRIERE:
Galeriile accesibile turistilor insumeaza 340 m si sunt dezvoltate in plan orizontal pe fisuri tectonice prin care a circulat candva apa de infiltratie. Prima parte este sapata in calcare dolomitice cenusii sau alb-galbui, iar restul intr-o brecie tectonica (caz unic in Romania). Dupa explorarea recenta a hornurilor de catre cercul de speologi amatori „Cristal” din Timisoara, pestera masoara 1 386 m pe 68 m denivelare.
Intrarea lata de 9,5 m si inalta de 2 m permite intrarea luminii pana la 70 m. Galeria principala este aproape dreapta, de mari dimensiuni, cu largiri la intersectia fisurilor tectonice, cea mai mare fiind Sala Liliecilor. Din aceasta sala se desfac mai multe culoare, unele devenind impenetrabile prin ingustare. Apa de condensare si infiltratie, abundenta in timpul ploilor, alimenteaza cateva gururi si micro-gururi sau balteste pe planseu. Pe pereti si tavan, mai ales in partea terminala, exista hieroglife de coroziune, septe si stalpi de coroziune, iar in multe locuri argila de decalcifiere, aranjata sub aspect de „piele de leopard”, atrage placut privirea vizitatorilor. Fiind intr-o faza incipienta de concretionare, pestera contine putine stalactite fistuloase („macaroane”), scurgeri parietale destul de variate, crusta stalagmitica cu gururi si perle de caverna, stalagmite, domuri si coloane (dintre care una de 7 m numita Tibia si Peroneul, fracturata din cauza deplasarii planseului).
Sub colonia de rinolofi aflata la 20 m inaltime in Sala Liliecilor exista guano foarte umed. Sapaturile specialistilor au dat la iveala oase de urs de caverna si obiecte provenind de la o asezare neolitica : un depozit de cereale, ceramica apartinand culturilor de Tisa si Cotofeni, precum si o vatra acum reconstituita si expusa in Muzeul din Timisoara, unde se pastreaza si resturile de urs de caverna.

In trecut pestera era des vizitata de localnici, care au exploatat guanoul si au degradat unele concretiuni. Desi neamenajata, este usor de parcurs. Sunt necesare casca de protectie si imbracaminte calduroasa sub salopeta (temperatura aerului 6,5-8,5°C). Atentie la sapaturile din zona intrarii si la guanoul umed si lunecos din fund. Timp de vizitare : ½ ora. 

ISTORIC:
Primele cercetari cu caracter speologic au fost facute in secolul XIX de T. Orthmayr (1872). Sapaturi arheologice ulterioare, au scos la iveala oase de urs de caverna si obiecte provenind de la o asezare neolitica: un depozit de cereale, ceramica apartinand culturilor de Tisa si Cotofeni, precum si o vatra acum reconstituita si expusa la Muzeul Banatului din Timisoara, unde se pastreaza si resturile de urs de caverna.
In anii 1960 pestera intra in atentia ISER Bucuresti prin Stefan Negrea, Alexandina Negrea si Vasile Sencu. Ulterior pestera si intreaga zona carstica din versantul stang al Vaii Farasesti este explorata de catre clubul Speotimis care aduce noi contributii majore la cunoasterea genezei pesterii.