ASEZARE:
Intrarea in Pestera Boilor se afla in versantul stang al Cheilor Nerei format din Carsiile Dese la 210 m altitudine si 7 m deasupra raului.

DESCRIERE:
Pestera masoara 126 m si este sapata pe un sistem de diaclaze si tunele de presiune. Portiunile descendente alterneaza cu cele ascendente. Intrarea destul de mare (4 m inaltime) conduce printr-un mic culoar intr-o sala inalta de 7 m si luminata printr-o spartura in perete (Fereastra) cu diametrul de 2 m. Aceasta sala comunica cu galeria principala printr-un labirint de culoare stramte, in parte inaccesibile, in care se ajunge urcand un prag de 3 m. Galeria principala, in general ingusta, inalta de 2-4 m si lipsita de ramificatii, prezinta pe parcurs largiri prin prabusire, poduri naturale, inele de eroziune, tunele de presiune cu sectiune ovala si dispozitii sifonale. De altfel galeria, cotind mereu la dreapta, devine scunda si larga; coboara brusc 3 metri si se termina printr-un lac-sifon permanent.
In timpul viiturilor puternice apa infiltrata prin fisuri din masiv formeaza un paraias subteran care apare prin lacul-sifon si se evacueaza prin ponoarele si sorburile din podea, reusind numai uneori sa iasa prin gura pesterii si sa ajunga la Nera. Urmele apei sunt vizibile peste tot : marmite, lapiezuri, lame, hieroglife si lingurite. Ici-colo apar inceputuri de concretionare a pesterii.
Pestera prezinta interes nu numai pentru hidrologie carstica, ci si pentru biospeologie. Aici traiesc specii terestre remarcabile de crustacei, pseudoscorpioni si insecte fara aripi, iar in apa marmitelor si a lacului-sifon specii tipic subterane de crustacee microscopici.
Pestera se afla pe teritoriul ocrotit al rezervatiei Cheile Nerei-Beusnita, parte din parcul national cu acelasi nume. Nu este amenajata si nu prezinta urme de degradare. Desi este o grota rece, cu mici baltoace, cu peretii daltuiti de apa si lipsita de frumuseti de calcit care atrag de obicei pe turisti, fiind langa poteca in calea drumetului nu trebuie ocolita. Avand o flanela (temperatura in jur de 10 grade si umiditatea maxima), o casca de protectie si cizme de cauciuc (dupa seceta prelungita merg si bocanci) se poate parcurge toata pestera dus-intors numai in jumatate de ora. Atentie la cele doua praguri a trei metri fiecare.

ISTORIC:
Oamenii din partea locului cunosc pestera si folosesc prima sala ca adapost pentru vitele aduse la pascut. A fost cartata si cercetata complex prin anii 1961-1963 de L. Botosaneanu, A. Negrea si St. Negrea.