ASEZARE:
Pestera Soroniste este sapata in Masivul Domogled, la 630 m altitudine. Urcusul la pestera este dificil si gasirea ei fara calauza practic imposibila. Oamenii din Baile Herculane cunosc locatia sub denumirea de Gaura din Soroniste, Gaura Dracului sau pestera din Domogled.

DESCRIERE:
Pestera este descendenta avand ultima parte verticala (o succesiune de puturi). Galeriile si salile totalizeaza 153 m lungime si 96 m denivelare (-86 m + 10 m). Golul subteran s-a format pe un sistem de diaclaze si fete de strat sub actiunea apei de infiltratie si probabil a unui fost torent care, intrand in pestera, parcurge Galeria Superioara si se arunca in puturile finale, largindu-le treptat pana la forma actuala. Galeria Superioara, astazi fosila, la inceput scunda si lata, are podeaua acoperita cu amestec de sol , nisip si argila, iar pe alocuri crusta de calcit. Dupa 36-40 m tavanul se inalta brusc pana la 14 m, galeria se ingusteaza si o coteste usor spre nord-est, iar concretiunile devin mai abundente: stalactite (unele din mondmilch), scurgeri parietale (care predomina), crusta stalagmitica cu numeroase stalagmite si perle de caverna. Peretii prezinta in numeroase locuri „vermiculatii de decalcifiere” care au fost semnalate pentru prima data de catre R. Jeannel si E. Racovita (1929). Tot ei au mai semnalat si explicat stalpii stalagmitici in forma de „teanc de farfurii”, caracteristici acestei pesteri. Dupa mai bine de 100 m de la intrare galeria se largeste. Din acest punct podeaua coboara brusc o panta de 16 m, plina de blocuri imense, pana la gura putului, larga aproape cat galeria. Dincolo de ea avem impresia ca se intrevede continuarea galeriei pe care am venit; in realitate nu e decat o traversa de roca ornamentata in formatiuni stalagmitice intacte. Cine a stat pe marginea acestui sinistru put, cu tavanul undeva sus de tot, abia ghicit, si a aruncat o piatra in abisul negru care i-a intors ecouri repetate, isi da seama de ce pesterii i s-a spus si Gaura Dracului.
Coborand cei 31 m ai verticalei surplombate a putului l (sau prin deschiderea ingusta a putului 2 din imediata apropiere, care dupa 7 m da tot in primul put) se ajunge in Sala cu Prabusiri langa de 60 m, lata de 12 m si inalta de 60 m. La est, aceasta sala este astupata de o scurgere stalagmitica de 12 m inaltime, iar la vest, de blocurile de prabusire, care de altfel se gasesc in mare cantitate si la mijloc, sub deschiderea larga a putului, in peretele nordic al acestei sali inalte exista doua deschideri largi de cate 1 m ale caror galerii se unesc si permit patrundera in putul 3. Dupa 17 m acest put are o platforma comoda de unde se poate continua coborarea inca 15 m, tot de-a lungul peretelui foarte frumos impodobit cu formatiuni intacte (scurgeri parietale, stalactite, stalagmite si coloane zvelte dezvoltate pe iesiturile acestora). Putul se termina intr-o salita cu diametrul de 3 m din care se desprinde o galerie joasa cu argila ce trebuie parcursa taras. La capatul ei, echipa lui V. Giurgiu a sapat printre bolovani circa 2 metri, atingand cota -86 m. Sansele de a se intercepta o galerie noua sau un alt put sant practic nule.
Se cunosc din aceasta pestera cinci specii de animale troglobionte, unele chiar endemice (gandaci, paianjeni, pseudoscorpioni si miriapode). Sapaturile au dat oseminte de urs de caverna.
Pestera se afla in perimetrul ocrotit al rezervatiei Muntele Domogled. Este neamenajata si nedegradata. De multe ori vin pana la gura pesterii turisti din Baile Herculane, dintre care unii indraznesc sa intre si sa coboare pana la buza fiorosului put 1. Pana aici nu este nevoie decat de sursa de iluminare proprie, casca, bocanci, salopeta si imbracaminte calduroasa. Puturile pesterii sunt recomandate numai speologilor amatori ; pentru ele sunt necesare scari speologice, corzi de asigurare, pitoane si carabiniere. Timp de vizitare a Galeriei Superioare : 1/2 ora ; pentru toata pestera 3-5 ore.

ISTORIC:
Intrarea in pestera este cunoscuta de localnici. Unii dintre ei, in speranta de a gasi comori, au sapat gropile ce se mai vad si astazi in Galeria Superioara, alaturi de cele arheologice. Scripetele instalat pe buza putului 2, inscriptia datata 1880 de pe peretele estic al Salii cu Prabusiri si alta inscriptie in argila din 1886 aflata in fundul putului 3 la 84 m atesta faptul ca verticalele pesterii au fost explorate inca din secolul trecut. S-ar putea ca scripetele amintit sa fie cel lasat de Barco, administratorul Bailor Herculane, care dupa relatarea facuta de A. Partos (1905), a coborat cu cativa localnici prin gura putului 2.