ASEZARE:
Pestera Ialomitei este o pestera in Muntii Bucegi, una din cele mai cunoscute din Romania. Se afla pe versantul drept al Cheilor Ialomitei, la circa 10 km in aval, la o altitudine de 1.530 m. Accesul la ea se face din Sinaia cu masina sau din Busteni cu telecabina.

            DESCRIERE:
Se desfasoara pe un singur nivel pe o lungime de aproximativ 480 m, din care 400 m sunt accesibili turistilor, pana in punctul numit „la Altar” urmand in amonte o portiune de inca 80 m, cu galerii si sali. Diferenta de nivel este de 60 m. Este strabatuta de un parau. Pestera are o desfașurare mixta, prezentand atat galerii cat si sali.
Gura pesterii, in forma de semielipsa, se deschide pe o terasa orizontala, ce se gaseste la 18 m deasupra fundului vaii. Chiar la intrarea in Pestera se afla Manastirea Ialomitei, ridicata in secolul al XVI-lea, ctitorita de voievodul Tarii Romanesti, Mihnea cel Rau. Manastirea a ars de mai multe ori pana acum.
Prima sala a pesterii poarta numele de Mihnea Voda, avand urmatoarele dimensiuni: lungimea de 115 m, latimea de 15 m si inaltimea de 10-25 m. Inainte de 1924, prin aceasta grota curgea Raul Pesterii. Astazi, paraul intra in subteran inainte de a ajunge la grota si se varsa mult mai jos, in Ialomita. Urmeaza galeria numita Pasaj cu lungimea de 20 m si latimea intre 1-8 m, in timp ce inaltimea variaza intre 1,5-2 m. Salile Decebal (in forma de dom, din care se deschid mai multe galerii) si Sf. Maria sunt legate intre ele, si au dimensiuni modeste: lungime intre 10-30 m si inaltime intre 2-10 m. La Grota Sf. Maria se ajunge trecand peste un prag din bolovani mari si umezi. Denumirea salii vine de la asemanarea unei stalagmite cu statuia Fecioarei Maria.
Cea mai mare cavitate din aceasta pestera o reprezinta Sala Ursilor. Aceasta este lipsita de apa si are un sol bolovanos. La descoperirea ei au fost gasite numeroase oseminte si chiar schelete intregi provenite de la ursul cavernelor, “Ursus Spelacus Blum”, printre care unele la suprafata, ceea ce duce la presupunerea ca, acum 10.000 de ani, aici au fost ultimele ascunzatori ale ursilor cavernelor. Dupa o noua galerie lunga de 40 m, urmeaza sala la Raspantie si sala cu cele mai mari dimensiuni din toata pestera: Sala Ursilor sau Sala Mare avand 72 m lungime, 35 m latime și 25 m inaltime. Alte sali: Sala Hades. Din Sala Ursilor se deschide o galerie de 2 m inaltime denumita Fundul Pesterii, care, mai de mult, continea numerosi stalpi ce legau bolta de sol. Urmeaza Galeria Apelor pana la Altar in care curge paraul Pesterii. Pestera este accesibila pana la Altar. Aici, stalactitele sunt asezate in asa fel incat dau impresia unui altar de biserica.

ISTORIC:
Aceasta pestera, cunoscuta si sub numele de Pestera Schitul Ialomitei, Pestera Schitului sau Pestera Ialomicioarei, a fost vizitata inca de la inceputul secolului al XVI-lea. Se crede ca Mihnea Voda (cel Rau) s-a adapostit un timp aici in pribegia sa spre Transilvania (1510). In secolul al XVIII-lea, calugarii-Manastirii Sinaia intemeiaza un mic schit sub bolta de la intrarea in pestera (distrus de un incendiu in 1962). Prima mentiune bibliografica este facuta de I. Kleinlauf in 1793, intr-o lucrare care trateaza despre pesterile din Transilvania. Ulterior, o serie de autori straini mentioneaza aceasta pestera in diferite lucrari despre Transilvania, iar "Societatea carpatina' din Sinaia executa lucrari in 1896 menite sa usureze accesul in galeriile mai indepartate ale pesterii prin largirea zonei Pasajul. Prima descriere completa a pesterii o dau I. Pdpovici-Hateg si I. Singeorzan in 1897. In aceasta perioada, Pestera Ialomitei se bucura de o adevarata celebritate, fiind considerata cea mai mare din "Principatele Romane'. Primele cercetari speologice sunt efectuate de M. Serban si I. Viehmann in 1953, cand se executa si primul plan de detaliu al galeriilor. impreuna cu o sumara descriere, acest plan a fost publicat de I. Viehmann si colab. in 1974.