CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Pestera din Valea Rea





        

 

ASEZARE:
Pestera din Valea Rea este una din cele mai mari, mai dificile si mai frumoase din Romania. Pestera se afla in zona Valea Rea – Cornu Muntilor la 1.350m altitudine in apropierea golului alpin in partea nord-vestica a platoului carstic Padis.

 
 

DESCRIERE:
Pestera din Valea Rea este una din cele mai complexe pesteri ale lumii, se situeaza si printre primele 10 cavitati ale lumii din punct de vedere mineralogic. Este o pestera tehnica, cu o lungime de 21 km. Imediat dupa intrare incepe un sistem de avene de 120m adancime, dupa care se ajunge intr-un adevarat muzeu mineralogic.
Dezvoltarea actuala a Pesterii din Valea Rea este de 21 km. Un sistem complex de galerii orizontale, puturi si hornuri verticale, sali gigantice, curs de apa subteran care strabate canioane, gururi, marmite turbionare tapetate cu lingurite. Aici se afla cea mai inalta cascada din Romania, Cascada Ventilatorului de 82m dintr-o bucata. Formatiuni de depunere si prelingere foarte numeroase si deosebit de frumoase sunt net depasite de cele de cristalizare. Un adevarat muzeu al mineralogiei se insira de-a lungul galeriilor, numai raritati si inedite. Geologii au identificat 37 de minereuri, din care 6 necunoscute pana atunci, 23 in compozitia unor speleoteme. Aragonit, gips, cuart, celestit, malachit, rodocrozit, metatyuyamunit. Cristale de gips, formatiuni calcit-aragonit, stalactite, stalagmite, cristale pe zeci de mii de metrii patrati, in toate marimile si culoarile posibile. Pestera ofera cea mai mare bogatie si varietate a cristalizarilor de gips existenta la noi in tara. Pestera este rezervatie stiintifica, acesul turistic fiind strict interzis.

 
 

ISTORIC:
In 1986 o echipa formata din Liviu Valenas si Adrian Valenas de la Z Oradea descopera o gura de aven.
Avenul este explorat abia in 1987 pana la o stramtoare situata la -29m. Obstacolul este derocat si se descopera o succesiune de stramtori care duc pe buza unui put, din care razbate zgomotul produs de un curs de apa. Explorarile avanseaza greu datorita dificultatilor de pe parcurs. Cota -118m este atinsa abia in 1990, in urma unor actiuni complexe, desfasurate de catre o echipa interclub. In 1993 este in fine gasita continuarea, sub forma unui pasaj suspendat deasupra terminusului de la -118m. Dupa un traseu complicat, presarat cu numeroase stramtori, se coboara la -140m la un lac-sifon. Aici se exploreaza peste 1 km de rau subteran, atingand la cota de -240m sifonul din Sala cu Nisip. Urmeaza trei noi ture de explorare in care pe langa identificarea unui etaj fosil este descoperit Labirintul Ascuns, care asigura un acces mult mai usor in profunzimile cavitatii. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperita in luna august a aceluiasi an.
In 1994, cand in urma unui bivuac cu o participare numeroasa se atinge Sifonul de la Capatul Lumii (-264 m). Sunt descoperite apoi Sala Gigantilor (104/40/30 m) si escaladarea pe 71m a cascadei V, Speo Club Romaentilatorului. Dupa o perioada de relativa “stagnare” a descoperirilor, in 1996 se depaseste sifonul de la -264m si se atinge un nou sifon la -320m.

 

 


Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook