ASEZARE:
Pestera Ciur Ponor - Toplita este situata in Muntii Padurea Craiului, din cadrul Carpatilor Occidentali, in zona numita Groapa Ciur. Ea se afla la NE de satul Tarina, intre Valea Albisoarelor si Valea Cutilor. Accesul la pestera se poate face din localitatile Dobresti sau Rosia, unde se ajunge de pe soseaua Beuis - Salonta.

DESCRIERE:
Aceasta pestera este una din cele mai lungi pesteri din tara avand o dezvoltare de 14.9 km. Dupa ce a fost descoperita pestera a fost cunoscuta numai pe o distanta mica, asta datorita unui sifon care a oprit cercetarea ei. Intrand mai mult in atentia speologilor si scafandrilor din Romania, explorarea ei a fost continuata, fiind mai apoi descoperite inca 8 sifoane. Dupa indelungi activitati de explorare s-a descoperit ca pestera Ciur Ponor comunica cu pestera Toplita, astazi pestera fiind cunoscuta sub numele de Ciur Ponor - Toplita.
Paraul Tinoasa, ce izvoraste din dealul Tinoasa este inghitit de Ponorul Tinoasa, strabate Pestera Ciur- Izbuc, dupa iesirea din pestera primeste paraul Ciurului si patrunde in Pestera Ciur-Ponor. Dupa un parcurs subteran de 15 km iese la suprafata prin Izbucul Toplitei de Rosia.
Pestera este bogat concretionata, remarcandu-se printr-o serie de cascade si saritori spectaculoase.  Spatiile inguste si scunde (uneori greu accesibile), alterneaza cu sali spatioase, iar procesele de coroziune si de eroziune au generat o gama foarte larga de forme specifice.
In apropiere de intrarea Ciur Ponor a pesterii se afla o pestera deosebit de importanta din punct de vedere arheologic, datorita urmelor omului preistoric si ale ursului de caverna descoperite aici - Pestera Ciur Izbuc.
Pestera este o arie naturala protejata si nu este amenajata in scop turistic. Este accesibila numai cu aprobarea custozilor si insotiti de ghizii TCE . 

ISTORIC:
Semnalata de P. A. CHAPPUIS si R. JEAN-NEL in ,,Enunieration des grottes visitees", seria 8-a (1951) iar apoi in cateva lucrari publicate de T. RUSU (1968, 1973. b, 1981), P. C.-P a fost cartata si descrisa, pe o lungime de aproape 300 m, de catre T. RUSU, GH RACOVITA si V. CRACIUN (1970). In anul 1980. geologul H. MITROFAN (1983) forteaza inaintarea si, depasind punctul „Terminus '68", patrunde si descopera o vasta retea de goluri carstice a caror explorare si cartare o datoram mai multor cercuri de speologi din tara (V. LASCU, 1983). Dintre acestea, o contributie deosebita si-au adus-o membri C.S.A. Cluj-Napoca, C. S. „E. Racovita" si C. S. „Focul Viu" din Bucuresti, ultimele doua avand si meritul realizarii planului de ansamblu al intregii retele subterane care a fost cartata pana la sfirsitul anului 1986 pe o lungime de 13.675 m