CAZARI TURISTICE
OBIECTIVE TURISTICE
INFO UTILE
Transport
CAUTARE
SECTIUNE MEMBRII
|
|
VA RECOMANDAM
Pestera de la Gura Dobrogei
ASEZARE:
DESCRIERE:
Se mai numeste si "Pestera Liliecilor" deoarece ofera conditii propice pentru dezvoltarea si inmultirea coloniilor de lilieci existente pe teritoriul sau.
Lungimea totala a galeriilor : 480 m. Pestera prezinta trei deschideri : I, intrarea principala larga de 2 m si inalta de 1,5 m este orientata spre nord si conduce, coborand o panta de 2 m, in sala ce se continua cu Galeria cu Fosile orientata nord-sud ; II, intrarea printr-un mic aven, care da acces in Galeria cu Ceramica, orientata vest-est ; III, intrarea secundara, orientata spre vest-nord-vest, conduce intr-un mic coridor ce comunica printr-un put cu extremitatea terminala a salii de la intrarea I. Aceasta sala se continua cu galeria cea mai lunga a pesterii (Galeria cu Fosile), ce prezinta pe traiectul sau denivelari datorita ingramadirilor de blocuri sfaramate. Galeria se bifurca si cele doua ramuri se reunesc la extremitatea lor constituind un drum continuu cu o traiectorie circulara, in aceasta galerie se deschid cateva coridoare laterale. Interesant pentru Galeria cu Fosile este acumularea unei mari cantitati de guano tasat, afanat sau proaspat, constituind movile apreciabile sub coloniile de lilieci adapostiti in timpul verii pe tavanul pesterii. In Galeria cu Ceramica, se poate patrunde, asa cum am aratat, prin intrarea II, dar si pirintr-un cotlon scund si pardosit cu pietre, ce porneste din sala de la intrarea I. Incaperea in care se ajunge este luminata difuz prin deschiderea avenului si se continua cu un culoar cu aspect de tunel pe o distanta de 70 m. Portiunea terminala se largeste si isi schimba directia, orientandu-se nord-sud. Podeaua acestei incaperi este acoperita in intregime cu guano. In bolta din extremitatea sudica a salii s-a gasit in hibernare cea mai mare colonie de lilieci apartinand speciei meridionale Rhinolophus mehelyi. Sala se continua cu un culoar usor ascendent ce se termina cu o diaclaza inaccesibila. La inaltimea de 1,80 m deasupra intrarii in acest culoar se poate urca pe o mica platforma din care se patrunde intr-un coridor stramt ce reprezinta singura portiune concretionata a pesterii. Se remarca existenta de gururi in miniatura, pline cu apa numai an timpul verii.
Pestera de la Gura Dobrogei prezinta un interes deosebit atat prin fauna actuala, cat si pentru cea fosila. Prezenta liliecilor apartinand la mai multe specii a fost observata tot timpul anului, fie in colonii de hibernare, fie de nastere si cresterea puilor, vara. Unele specii s-au gasit ca indivizi izolati.
Fauna de nevertebrate, este bogata si interesanta prin speciile noi pentru stiinta ca Lessertiella dobro-gica, Trechus dumitrescu, Chthonius vandeli etc. Fauna fosila de rozatoare a adus date noi asupra unor specii paleolitice (Mindel superior).
Din punct de vedere arheologic, in afara de resturi numeroase ale industriei neolitice, s-au mai scos la iveala si cateva exemplare ale industriei umane din paleoliticul inferior.
Pentru vizitarea pesterii este necesara o salopeta si bocanci. Se recomanda prima parte a Galeriei cu Fosile si Galeria cu Ceramica.
ISTORIC:
Prima semnalare a acestei pesteri este data de arheologul Vasile Parvan (1926). Vechimea formarii pesterii a fost apreciata de geologul E. Jekelius a fi inceputul Cuaternarului sau sfarsitul Pliocenului, iar saparea ei s-a realizat la limita dintre doua categorii de calcare - unele mai compacte si altele mai moi - reprezentand planul de minima rezistenta bogat in fisuri. Aparitia pesterii s-ar datora unui curs de apa subteran si in mica masura apei de infiltratie.
D. Patrulius (1964) a studiat fosilele din argila de umplutura a pesterii provenita din sfaramarea in timp a blocurilor de calcar si le-a gasit ca apartinand Jurasicului (Lusitanian-Oxfordian).
Cercetarile arheologice intreprinse de C. S. Nicolaescu-Plopsor au dus la descoperirea de material de cultura neolitica, romana, greaca si cercheza (recenta).
Studiul complex al pesterii a fost efectuat timp de mai multi ani de M. Dumitrescu, T. Orghidan si J. Tanasachi (1958) ; M. Dumitrescu si T. Orghidan (1965). P. Samson si C. Radulescu (1976) au scos la iveala, din sapaturile efectuate in avenul de la intrarea II, o bogata fauna de fosile de rozatoare si insectivore din Mindel superior si resturi ale industriei umane din Paleoliticul inferior.
| Recomanda si prietenilor |
|