ASEZARE:
Pestera Ciur Izbuc este situata in Muntii Padurea Craiului, din cadrul Carpatilor Occidentali, in zona numita Groapa Ciur. Ea se afla la NE de satul Tarina, intre Valea Albisoarelor si Valea Cutilor. Accesul la pestera se poate face din localitatile Dobresti sau Rosia, unde se ajunge de pe soseaua Beius - Salonta.

DESCRIERE:
Portalul pesterii este inalt de 3,5 m si lat de 4 m, iar pestera are o lungime de aproximativ 1 km, fiind compusa din 2 etaje. Aceasta pestera gazduieste numeroase dovezi cum ca Muntii Padurea Craiului erau locuiti din preistorie. Pestera este protejata si se recomanda ca vizitarea ei sa se faca cu mare atentie.
Pestera Ciur Izbuc se desfasoara pe doua nivele suprapuse: unul superior, fosil, si altul inferior, temporar-activ. Nivelul superior, de origine freatica, are o lungime totala de 605 m si este alcatuit din doua tronsoane de galerii: unul, in amonte, format din Sala Pasilor si Galeria Ursilor, in lungime totala de 341 m, care adaposteste numeroase urme plantare ale omului preistoric si urme de viata si resturi scheletic ale ursului de caverna, si altul, dezvoltat in partea din aval a pesterii, constituit din Galeria Aragonitei si Galeria Gururilor, care totalizeaza 264 m lungime. In timp ce primul tronson este format dintr-o succesiune de sali largi si inalte, separate de spatii inguste si mai putin inalte, cel de al doilea tronson Prezinta numeroase gururi si formatiuni stalagmitice, citeva cupole de coroziune, pandante si nivele de eroziune (Galeria Argonitei).
Nivelul inferior are o lungime totala de 425 m si corespunde actualei galerii temporar-active, drenata de apele captate in subteran prin Ponorul Tinoasei, situat la numai 20 m de extremitatea dinspre amonte a pesterii. Dupa ce iese din cateva spatii foarte inguste, inaccesibile, cursul de apa patrunde intr-o galerie spatioasa, cu sectoare de tavan plan-orizontal, terase si nivele de eroziune si dispare, dupa circa 180 in, printr-un „ponor" inaccesibil, de unde se indreapta, asa dupa cum s-a dovedit printr-o colorare cu fluoresceina, spre Izbucul Toplitei de Rosia. La marile viituri, apele care nu pot patrunde prin acest ,,ponor" deverseaza peste ,,treapta antitetica" din subteran si se angajeaza in lungul galeriei principale. Aceasta are o desfasurare destul de meandrata si prezinta o succesiune de nivele de eroziune, cateva fragmente de terase aluvionare, unele deosebit de bine conservate, tunele, poduri si canale adinci, sapate in roca. La iesirea din pestera, apele se angajeaza si curg in lungul unei vai de recul ce conflueaza cu Paraul Ciurului dupa care patrund in Pestera Ciur-Ponor, dreneaza Pestera Toplitei de Rosia si revin la Suprafata prin Izbucul Toplitei de Rosia. Pe langa elementele de morfohidrografie subterana, de o deosebita valoare stiintifica, pestera se impune prin prezenta urmelor de pasi ale omului preistoric, prin descoperirea unei figurine gravata pe un canin de Ursus spelaeus, si prin existenta a numeroase cranii si oseminte, amprente de ghiare si labe, suprafete lustruite, bulgari si vetre de Ursus spelaeus.

            ISTORIC:
A fost explorata, in 1952 pe o lungime de 150 m, de catre T. Rusu si Stefania Avram, apoi, in 1965, a fost vizitata de T. Rusit, I. Viehmann, Gh. Racovita si V. Craciun, cind s-au descoperit si primele urme plantare ale omului preistoric din pesterile Romaniei. Dupa aceasta data s-a trecut la ridicarea topografica a pesterii si la cercetarea intensiva a acesteia, rezultatele fiind consemnate in mai multe lucrari semnate de T. RUSU (1968), T. RUSU, I. VIEIIMANN. GH RACOVITA si V. CRACIUN (1969), T RUSU GH. RACOVITA si V CRACIUN (1970), C. si I. RISCUTIA (1970), T. RUSU (1973. b, 1981) I. ORASEANU (1983).