ASEZARE:
Pestera Pojarul Politei se afla in apropierea Ghetarului Scarisoara, facand parte impreuna cu aceasta din acelasi complex carstic, in Muntii Bihorului, in comuna Garda de Sus.

DESCRIERE:
Pestera Pojarul Politei este una din cele mai frumoase pesteri, fiind considerata ca avand cele mai diverse speleoteme din carstul romanesc. Este un adevarat muzeu natural, pe o lungime relativ mica alternand toata gama de speleoteme aranjate riguros, ca de mana unui tipicar muzeograf.
Pojarul Politei este o pestera fosila formata din galerii (dezvoltate pe diaclaze) si din cateva sali, apartinand unui sistem de drenaj independent. Gura reprezinta un aven de prabusire format secundar.
Intrarea are o forma triunghiulara de 2,5 m latime si 2 m inaltime. O verticala de 3 m duce intr-un culoar puternic descendent. El este impartit mai jos in doua de o concretiune verticala.
Se coboara prin stanga cu asigurare, caci in dreapta cativa metri mai jos galeria se termina deasupra unei verticale de 10 m ce poate fi coborata numai cu coarda. Inaite era folosita o scara flexubila de unde si numele de Sala Scarii. Are 15 m lungime, e plina cu bolovani si trunchiuri de copaci cazuti de sus. Din ea la stanga, imediat sub locul in care se coboara, se deschide o fereastra ce duce in sectorul vestic, iar la capatul din dreapta incepe galeria ce conduce la sectorul estic, cu galerii puternic ornamentate.
Sectorul vestic este constituit in principal din Sala Mare, la care se ajunge prin fereastra de acces din Sala Scarii, dupa care se cobora o diferenta de nivel de 3 m in ramonaj, pe concretiuni. Urmeaza o galerie stramta de 12 m, pana in Sala Mare. Aici incep sa apara concretiunile specifice acestei parti a pesterii: cristale de calcit alb ce pe un fond de rosu, precum si formatiuni perlate de tipul coralite, cu broboane cu pedunculi lungi. Pe peretii salii si in nise se gasesc cristalictite, cristale de calcit arborescente, placi subtiri cu cristale de calcit dispuse in benzi (tipul denumit „furnir"), precum si formatiuni de montmilch cu microgururi.
Sala Mare are o lungime de 23 m, este orizontala, iar in cele doua capete are nise mai ridicate. Spre sud se afla doua galerii distincte ascendente. In capatul nordic apare o alta galerie ascendenta mai putin ornata, cu multe prabusiri si cu un aport masiv de argila rosie. In sfarsit, langa peretele estic, cel pe unde am ajuns in sala, se afla o imensa formatiune stalagmitica cu diametrul de 6 m si inaltimea de 8 m, Capita, care izoleaza in spatele ei un culoar scurt si o camaruta extrem de concretionata.
Sectorul estic incepe din Sala Scarii, unde in dreapta se afla o parte coborata in care se aduna apa sub forma unui lac periodic. Aici se urca o diferenta de nivel de 10 metri pe un planseu calcitic ce formeaza podeaua culoarului inaltat. Acesta este bogat concretionat cu coloane, stalagmite, draperii albe de montmilch intarit, cu peretii incrustati cu cristale fibe-rosii, cu clustete si diaclaze cu cristalictite perlate. Este un fel de rezumat a tot ce vom intalni mai departe in pestera.
Culoarul acesta este inaltat fata de podeaua de roca a pesterii caci imediat dincolo de el planseul care l-a constituit este prabusit, facand loc unei gropi de circa 8 m diametru si adanca de 5 m, al carui fund este ocupat de apa. Sala cu Gururi contrasteaza in mod izbitor cu splendoarea dinainte, avand peretii goi, sfartecati de coroziune, podeaua plina de namol si argila moale. Dincolo de groapa se trece taras printr-o poarta de numai 0,80 m inaltime intr-o sala lipsita de concretiuni. Apoi, pe sub o arcada de roca cu perforatii — semn al curgerii sub presiune de odinioara — se trece in Sala Alba, in care se revarsa o splendida cascada de montmilch, cizelata extrem de fin in microgururi. Este Patul Miresei. De un alb imaculat cu exceptia unei dare rosieteice in partea centrala, sugestiva pentru actul nuptial. In fata patului se afla un mare bloc prabusit din tavan, asemanator unui animal infundat in noroi, Cerberul. Pe sub arcada de stalactite de montmilch alb se trece intr-o noua sala, care si ea are pe dreapta o scurgere de montmilch in cascada, lunga de 8 m, fasonata si ea de microgururi si care se continua pe podea cu montmilch cu gururi mai mari, de unde numele de Sala cu Bazine.
Cateva stalagmite perlate anunta un nou aspect al pesterii. Domina clusteritele, concretiuni sub forma de boabe de struguri, adunate in ciorchini. Galeria face apoi un cot brusc la stanga, unde podeaua dispare. Prapastia, adanca de 5 m, se trece pe o barna de lemn proptita de peretele stang. Galeria face un cot de 90° la dreapta si trecem acum in galerii cu peretii nuzi, foarte alterati, rosii, cu vine de calcit proeminente si cu cristalictite de talie mare, plasate in lungul fisurilor sau in zone cu aport de apa. Coborand usor, trecem in Galeria Excentritelor cu doua cuiburi de concretiuni excentrice.
La etajul superior orientat spre nord, se ajunge mergand pe un topogan abrupt, puternic concretionat. Urcand pe numeroasele formatiuni existente ajungem intr-o galerie situata la circa 20 m mai sus fata de galeria cu prapastie si care reprezinta de fapt prelungirea normala a acesteia la un nivel superior, formate pe aceeasi diaclaza.
Inaintand spre nord urcam pe langa o frumoasa placa alba de concretiuni, spre partea cea mai bogat ornamentata a pesterii, cu nenumarate stalactite si stalagmite perlate, cu o placa „furnir" translucida. Galeria se termina cu o portiune descendenta cu montmilch, .
Ultima galerie descoperita, Galeria Polaris incepe tot din apropierea de Sala Scarii printr-o catarare dificila de 20 m. Este formata dintr-o sala lunga continuata cu un coridor din ce in ce mai ingust si sinuos. Aici poate fi vazut tot ce s-a descris pana aici dar la superlativ. Trebuie mentionate discurile imense prinse de tavan sau perete, orizontale sau oblice incarcate cu cristale excentrice, buzdugane de cristale si ele crescute in toate directile sfidand gravitatia si legile de cristalizare.
Pojarul Politei este una dintre pesterile cele mai bogate in concretiuni din Romania, in care insa nu numarul formatiunilor conteaza, ci varietatea lor. Se pot deosebi mai multe faciesuri de concretionare si ar fi interesant de studiat factorii care determina aceste variatii. Pestera este interesanta si ca forme de sculptare, si ca geneza, probabil fiind rezultatul legarii a unor goluri formate independent.
Pestera este inchisa cu poarta metalica si nu poate fi vizitata. Se afla in custodia clubului de speologie Sfinx din Garda de Sus.

           ISTORIC:
1929 - Prima mentiune a pesterii este facuta de R. Jeannel si E. G. Racovita sub numele de "Pestera de la Pojarul Ghetarului".
1949 - Pestera a fost explorata de M. Serban, I. Viehmann si St. Rotarides.
1955 - A fost facuta prima cartare de I. Viehmann, M. Bleahu si J. Dan.
1952 - Este declarata monument al naturii si inchisa cu o poarta de fier.
1983 - Este schimbata poarta de catre Alpin Speo Club Polaris Blaj, ocazie cu care Viorel Ludusan descopera si exploreaza cea mai frumoasa galerie a pesterii ("Galeria Polaris"). Se recarteaza intreaga pestera.