ASEZARE:
Pestera Bisericuta este o pestera fosila, de mici dimensiuni din Muntii Trascau, Apuseni. Pestera se afla pe teritoriul satului Sfarcea, comuna Intregalde, judetul Alba, in partea centrala a Muntilor Trascaului, in marginea nord-vestica a Platoului Ciumerna, in bazinul hidrografic al Paraului Galda.

DESCRIERE:
 Este situata la 15 m sub nivelul Platoului Ciumerna. Intrarea orientata NV da acces direct intr-o sala de 15/10 m. inalta de 4 m. Continua cu un culoar in forma de Z care da acces intr-o noua sala. Aici apar primele formatiuni, stalacmite, stalactite, coloane, montmilch. Interesant ca toti peretii sunt acoperiti cu piele de leopard. Sunt pete de un maro mai inchis pe fond galben formate de cristalizari influentate de apa de condens de pe perete. Fenomenul este putin studiat. Dupa un alt coluar ajungem in Sala Neagra, cu scurgeri parietale inchise la culoare. In partea stanga se deschide Putul Negru care da acces intr-o salita, iar in dreapta, un put stramt prin care se ajunge in Sala Ursilor. Intre aceste doua sali exista o conexiune pe sub galeria principala.
Pestera este usor de parcurs, necesita surse de iluminat si o coarda de asigurare.

ISTORIC:
 Pestera a fost locuita inca din neolitic. In evul mediu era folosita ca adapost de ciobanii de pe Ciumerna iar in timpuri de restriste ca biserica, de unde si denumirea.
Prima explorare a fost facuta in 1965 de Viorel Ludusan. Era prima pestera descoperita si explorata de acest speolog dintr-un sir de 300 care vor urma. La explorarile urmatoare au participat si fratii lui: Nicolae, Dorel, Teodor, Ioan si Mircea care vor forma nucleul viitorului Club Polaris Blaj.
Inca de la prima explorare, fortand putul ingust, au patruns in Sala Ursilor. In partea cea mai de jos a salii, pe podea erau insirate cateva cranii si oase de Ursus speleus. Unul avea crescut pe frunte o stalacmita lumanare de 1,2 m. Cel mai mare dintre ele urma sa fie ridicat si dus de catre Nicolae Ludusan la Facultatea de Geologie a Universitatii Bucuresti unde era student. A fost declarat cel mai mare craniu de Ursus speleus din Romania, asupra lui fiind facute studii sub coordonarea acad. Theodor Neagu, de la Facultatea de Geologie a Universitatii din Bucuresti. Dupa ce rezistase in pestera 10.000 de ani, in vitrina Universitatii a rezistat doar 20, fiind distrus si aruncat la gunoi de minerii veniti sa faca ordine in Bucuresti in 1990. Cu ocazia ridicarii craniului, in anul 1972, a fost efectuata si prima cartare a pesterii, de catre Nicolae Ludusan.
Mai tragic insa e faptul ca intr-o vizita recent facuta in pestera, s-a constatat disparitia tuturor cranilor si oaselor din Sala Ursilor.