CAZARI TURISTICE

OBIECTIVE TURISTICE

INFO UTILE

Transport



Pestera Corobana lui Gartau





   

   

 

 

ASEZARE:
Pestera Corobana lui Gartau este situata pe teritoriul Comunei comunei Garda de Sus, judetul Alba, in Muntii Bihorului.
Pestera Corobana lui Gartau este situata in versantul drept al Vaii Ordancusa, la o altitudine de 800 m, in calcare triasice. Se poate ajunge la ea prin Valea Ariesului, din comuna Garda de Sus, urmand cale de 2,5 km drumul forestier ce porneste din centrul comunei spre Pestera Scarisoara pe Valea Ordancusa

 

DESCRIERE:
Corobana in limbajul local inseamna scorbura, vizuina, adapost natural. Asta si este, o scobitura in peretele de calcar al Cheilor Ordancusei, de dimensiuni impresionante, lata de 38 m si adanca de 30 m cu inaltime maxima de 14 m. In speologie acest tip de pestera este numit abri.
Pestera are aspectul unui imens cuptor sapat in peretele de calcar al Cheilor Ordancusei, situat intre doua poteci care duc la cele doua pesteri vecine de care se leaga genetic. Pestera Poarta lui Ionele si Ghetarul de sub Zgurasti. Podeaua este acum indreptata prin lucrari de amenajare facuta de primaria din Garda de Sus iar tavanul prezinta cateva urme de scurgeri parietale.
In pestera nu se gasesc vietuitoare specifice mediului subteran deoarece lumina zilei patrunde in tot golul subteran, doar sporadic exemplare de lilieci.
Primaria comunei Garda de Sus a amenajat si intretine acest loc ca un spatiu de campare turistica. Podeaua a fost indreptata si au fost instalate banci si mese de piatra si scandura. Pe langa turism, aici au loc si manifestari folclorice foarte pitoresti.

 

ISTORIC:
Pestera este semnalata de J. Vass inca din 1857, iar in 1921 este vizitata de P. Chappuis, R. Jeannel si Emil Racovita.A fost folosita cu siguranta de omul primitiv ca locuinta dar urmele nu s-au pastrat datorita faptului ca podeaua este supusa deselor inundatii ale paraului Ordancusa. Corbanele au fost folosite in vremea comunismului cand padurile au fost luate de la mocani, lipsindu-i de una din sursele lor de venituri. Ei prelucrau lemnul in butoaie,donite, grinzi si scanduri pe care le schimbau in tara pe bucate. Pentru ca ar fi fost prinsi daca duceau lemnul acasa, ei il taiau si-l ascundeau in corobane din locuri greu accesibile unde-l prelucrau cu unelte primitive: firez manual,topor si cutitoaie.


Recomanda si prietenilor Distribuie pe facebook