CAZARI TURISTICE
OBIECTIVE TURISTICE
INFO UTILE
Transport
CAUTARE
SECTIUNE MEMBRII
|
|
VA RECOMANDAM
Parcul Natural Apuseni
ASEZARE:
Parcul Natural Apuseni este situat in vestul Romaniei, in partea central-nord-vestica a Muntilor Apuseni, intinzandu-se pe o parte din masivele Bihor la sud si Vladeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judete (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%).
PNAp cuprinde suprafete de pe teritoriul administrativ a 16 comune, si proprietati apartinand la 25 de comune. In ce priveste numarul de comunitati, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localitati si 3 sate de vacanta (Boga, Fantanele si Vartop), partial fiind cuprinse inca 8 localitati, situate pe limitele parcului.
ACCES:
In Parcul Natural Apuseni se poate patrunde de pe una dintre cele trei sosele care trec pe la periferia sa: Oradea – Huedin – Cluj-Napoca (N), Oradea – Beius – Deva (V) si Stei – Campeni – Turda (S). Din acestea se desprind drumuri judetene, locale si forestiere.
In ciuda faptului ca drumul principal care strabate parcul (Pietroasa - Platoul Padis - Ic Ponor - Rachitele) este in stare destul de proasta, se poate totusi parcurge in conditii relativ bune cu o masina de teren, si chiar si cu una obisnuita daca are garda la sol mai inalta.
1. Oradea – Huedin – Cluj-Napoca E60
Din Huedin, acces auto pe DJ761B la km 10, bifurcatie spre Belis-Fantanele (drum asfaltat) sau Rachitele-Ic Ponor-Padis (drum pietruit si de pamant)
Din Gilau, acces auto pe DJ108, spre Marisel - Belis-Fantanele
2. Oradea – Beius – Deva E79
Din Sudrigiu, pe drum judetean, bifurcatie spre Pietroasa - Boga - Platoul Padis (drum pietruit si de pamant) sau P. Ursilor si Vl. Craiasa (drum asfaltat)
3. Stei – Campeni – Turda DN75
Din Campani, pe drum comunal, spre Valea Sighistelului (drum pietruit)
Din Satul de vacanta Vartop, spre Groapa Ruginoasa, Camping Glavoi, Cheile Galbenei (pe trasee turistice)
Din Garda de Sus, spre Ghetarul Scarisoara, catunul Casa de Piatra (drum pietruit), Cheile Ordancusii (drum asfaltat)
DESCRIERE:
Parcul este strajuit de masivul Vladeasa, un vulcan stravechi avand peste 1800m inaltime, si de Varful Curcubata Mare cu cei 1849m ai sai. Partea de SV a Parcului adaposeste una din zonele naturale cele mai spectaculoase din Romania: Padisul. Apoi lacul Belis – Fantanele, primul din cele patru mari lacuri de acumulare de pe cursul superior al Somesului, constituie un loc excelent pentru sporturi de apa. Padurile intinse sunt strabatute de drumuri forestiere si poteci, cu numeroase zone salbatice de o frumusete ireala. Pe scurt, zona acoperita in prezent de Parcul Natural Apuseni este perfecta pentru drumetii, pe jos, cu bicicleta sau calare.
Muntii Apuseni au o structura geologica complexa. De-a lungul a milioane de ani au fost succesiv acoperiti de apa marilor. Diferite tipuri de clima s-au succedat incepand cu cea tropicala si continuand apoi cu cea subtropicala si glaciara. Pe o arie relativ restransa se pot gasi un mozaic de conglomerate, roci cristaline, roci vulcanice si calcaroase. Flora locala include numeroase specii rare si endemice. Unele din aceste specii sunt relicve ale erei glaciare, altele sunt specifice doar bazinului Carpatilor. Flora endemica este prezenta mai cu seama in rezervatia Cheile Turzii, Rezervatia Scarita Belioara si in Padis. Muntii si vaile sunt in mare parte acoperiti de paduri conifere mixte, iar pe platourile vaste aflate pana la o altitudine de 1000m sunt prezente paduri de foioase. Padurile ofera adapost pentru o varietate mare de animale dintre care se remarca carnivorele mari: urs, lup, ras.
Calatorul, cu ceva noroc, va avea sansa sa vada taindu-i calea un cerb sau o caprioara, iar noaptea, in lumina focului va vedea reflexele ochilor unei vulpi. Mistretii sunt si ei prezenti, uneori foarte aproape de asezari omenesti. Chiar daca Muntii Apuseni sunt printre cei mai populati din Europa, ursii si lupii nu au disparut din zona. Dar, asa cum se intampla adesea cu animalele salbatice, atat lupii cat mai ales ursii sunt greu de vazut. Cel mai potrivit moment pentru a reusi localizarea si vizualizarea ursilor este primavara, moment in care acestia sunt infometati dupa lunga perioada de hibernare din timpul iernii si sunt mai putin prudenti. Pe timpul verii ursii se retrag in zone greu accesibile incercand sa evite pe cat posibil contactul cu oamenii care urca la munte fie pentru exploatarea lemnului fie cu animale la pascut sau la cules de fructe si ciuperci. Lupii pot fi vazuti mai ales in timpul iernii cind, manati de foame, indraznesc sa se apropie mai mult de asezarile umane. In restul anului prefera sa se deplaseze la adapostul noptii. Uneori, in lumina farurilor se pot vedea lucind ochii unori lupi singuratici sau in grup. Dintre carnivorele mari cel mai greu de observat sunt rasii si pisicile salbatice deoarece ambele specii au un comportament extrem de retras si in plus numarul exemplarelor este mult mai mic decat cel lupilor. Pesterile constituie, fara indoiala, principala atractie turistica a Muntilor Apuseni. Exista mii de asemenea pesteri ce brazdeaza adancurile muntilor ca o retea vasta de canale subterane. Pestera Piatra Altarului este considerata de multi specialisti ca fiind cea mai frumoasa din Europa, Pestera Vantului este cea mai lunga din Romania cu cei peste 44km de galerii, iar Pestera Humpleu are deschideri impresionante ce pot ajunge pana la 600m lungime si 50m inaltime. Majoritatea pesterilor pot fi vizitate insa cu conditia dotarii cu echipament corespunzator si cu permisiunea custozilor respectivelor pesteri. Exista si cateva pesteri, renumite si ele de altfel, care sunt mult mai accesibile vizitatorilor datorita amenajarilor specifice cum ar fi: Pestera Ursilor, Pestera Scarisoara sau Pestera Ungurului.
ISTORIC:
Localizata in inima Transilvaniei, si gasindu-se relativ aproape de orasul Cluj-Napoca, vechi centru universitar, zona din Muntii Apuseni actualmente inclusa in Parcul Natural Apuseni a fost vizitata si studiata inca de pe vremea Imperiului Austro-Ungar.
Cele mai vechi trasee turistice din zona, datand de prin anii 1900, au descrise si marcate de catre Czárán Gyula, un neobosit calator pe meleagurile Apusenilor.
Primele initiative in vederea constituirii unui parc in aceasta zona ii apartin lui Emil Racovita, care la primul Congres al Naturalistilor din Romania din aprilie 1928 a formulat clar scopul si obiectivele crearii unei arii protejate de dimensiuni mari in Muntii Apuseni. In anii ’50, ca urmare a altor descoperiri importante in explorarea endocarstului, au fost facute demersuri de catre Marcian Bleahu.
Alte personalitati, stiintifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile si eforturile lor in domeniul conservarii naturii, si-au legat numele de carstul din Muntii Apuseni sunt Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puscariu si Nicolae Boscaiu, Cristian Pop si multi altii.
In anii ’70 s-a pregatit prima documentatie stiintifica privind declararea parcului insotita si de o prima harta evidentiindu-se faptul ca aceasta zona este printre ultimele zone naturale de carst impadurit de asemenea dimensiuni din Europa.
Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, initial ca si "Parcul National Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, dupa zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Sectiunea a III-a, arii protejate, unde este mentionat ca „Parcul Natural Muntii Apuseni”.
In 1992 s-a realizat de catre Institutul de Cercetari Biologice din Cluj-Napoca "Studiul de fundamentare privind organizarea retelei de arii protejate pe teritoriul tarii", care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului.
Prin Hotararea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele "Parcului Natural Apuseni” care au dat si suprafata totala de 75.784 ha. Incepand cu anul 2004, s-a infiintat Administratia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva – Directia Silvica Oradea in urma semnarii contractului de administrare a Parcului intre Regia Nationala a Padurilor - Romsilva si Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.
Recomanda si prietenilor
ASEZARE:
Parcul Natural Apuseni este situat in vestul Romaniei, in partea central-nord-vestica a Muntilor Apuseni, intinzandu-se pe o parte din masivele Bihor la sud si Vladeasa la nord, pe teritoriul administrativ a trei judete (Cluj 40%, Bihor 32%, Alba 28%).
PNAp cuprinde suprafete de pe teritoriul administrativ a 16 comune, si proprietati apartinand la 25 de comune. In ce priveste numarul de comunitati, pe teritoriul PNAp sunt cuprinse integral 53 localitati si 3 sate de vacanta (Boga, Fantanele si Vartop), partial fiind cuprinse inca 8 localitati, situate pe limitele parcului.
ACCES:
In Parcul Natural Apuseni se poate patrunde de pe una dintre cele trei sosele care trec pe la periferia sa: Oradea – Huedin – Cluj-Napoca (N), Oradea – Beius – Deva (V) si Stei – Campeni – Turda (S). Din acestea se desprind drumuri judetene, locale si forestiere.
In ciuda faptului ca drumul principal care strabate parcul (Pietroasa - Platoul Padis - Ic Ponor - Rachitele) este in stare destul de proasta, se poate totusi parcurge in conditii relativ bune cu o masina de teren, si chiar si cu una obisnuita daca are garda la sol mai inalta.
1. Oradea – Huedin – Cluj-Napoca E60
Din Huedin, acces auto pe DJ761B la km 10, bifurcatie spre Belis-Fantanele (drum asfaltat) sau Rachitele-Ic Ponor-Padis (drum pietruit si de pamant)
Din Gilau, acces auto pe DJ108, spre Marisel - Belis-Fantanele
2. Oradea – Beius – Deva E79
Din Sudrigiu, pe drum judetean, bifurcatie spre Pietroasa - Boga - Platoul Padis (drum pietruit si de pamant) sau P. Ursilor si Vl. Craiasa (drum asfaltat)
3. Stei – Campeni – Turda DN75
Din Campani, pe drum comunal, spre Valea Sighistelului (drum pietruit)
Din Satul de vacanta Vartop, spre Groapa Ruginoasa, Camping Glavoi, Cheile Galbenei (pe trasee turistice)
Din Garda de Sus, spre Ghetarul Scarisoara, catunul Casa de Piatra (drum pietruit), Cheile Ordancusii (drum asfaltat)
DESCRIERE:
Parcul este strajuit de masivul Vladeasa, un vulcan stravechi avand peste 1800m inaltime, si de Varful Curcubata Mare cu cei 1849m ai sai. Partea de SV a Parcului adaposeste una din zonele naturale cele mai spectaculoase din Romania: Padisul. Apoi lacul Belis – Fantanele, primul din cele patru mari lacuri de acumulare de pe cursul superior al Somesului, constituie un loc excelent pentru sporturi de apa. Padurile intinse sunt strabatute de drumuri forestiere si poteci, cu numeroase zone salbatice de o frumusete ireala. Pe scurt, zona acoperita in prezent de Parcul Natural Apuseni este perfecta pentru drumetii, pe jos, cu bicicleta sau calare.
Muntii Apuseni au o structura geologica complexa. De-a lungul a milioane de ani au fost succesiv acoperiti de apa marilor. Diferite tipuri de clima s-au succedat incepand cu cea tropicala si continuand apoi cu cea subtropicala si glaciara. Pe o arie relativ restransa se pot gasi un mozaic de conglomerate, roci cristaline, roci vulcanice si calcaroase. Flora locala include numeroase specii rare si endemice. Unele din aceste specii sunt relicve ale erei glaciare, altele sunt specifice doar bazinului Carpatilor. Flora endemica este prezenta mai cu seama in rezervatia Cheile Turzii, Rezervatia Scarita Belioara si in Padis. Muntii si vaile sunt in mare parte acoperiti de paduri conifere mixte, iar pe platourile vaste aflate pana la o altitudine de 1000m sunt prezente paduri de foioase. Padurile ofera adapost pentru o varietate mare de animale dintre care se remarca carnivorele mari: urs, lup, ras.
Calatorul, cu ceva noroc, va avea sansa sa vada taindu-i calea un cerb sau o caprioara, iar noaptea, in lumina focului va vedea reflexele ochilor unei vulpi. Mistretii sunt si ei prezenti, uneori foarte aproape de asezari omenesti. Chiar daca Muntii Apuseni sunt printre cei mai populati din Europa, ursii si lupii nu au disparut din zona. Dar, asa cum se intampla adesea cu animalele salbatice, atat lupii cat mai ales ursii sunt greu de vazut. Cel mai potrivit moment pentru a reusi localizarea si vizualizarea ursilor este primavara, moment in care acestia sunt infometati dupa lunga perioada de hibernare din timpul iernii si sunt mai putin prudenti. Pe timpul verii ursii se retrag in zone greu accesibile incercand sa evite pe cat posibil contactul cu oamenii care urca la munte fie pentru exploatarea lemnului fie cu animale la pascut sau la cules de fructe si ciuperci. Lupii pot fi vazuti mai ales in timpul iernii cind, manati de foame, indraznesc sa se apropie mai mult de asezarile umane. In restul anului prefera sa se deplaseze la adapostul noptii. Uneori, in lumina farurilor se pot vedea lucind ochii unori lupi singuratici sau in grup. Dintre carnivorele mari cel mai greu de observat sunt rasii si pisicile salbatice deoarece ambele specii au un comportament extrem de retras si in plus numarul exemplarelor este mult mai mic decat cel lupilor. Pesterile constituie, fara indoiala, principala atractie turistica a Muntilor Apuseni. Exista mii de asemenea pesteri ce brazdeaza adancurile muntilor ca o retea vasta de canale subterane. Pestera Piatra Altarului este considerata de multi specialisti ca fiind cea mai frumoasa din Europa, Pestera Vantului este cea mai lunga din Romania cu cei peste 44km de galerii, iar Pestera Humpleu are deschideri impresionante ce pot ajunge pana la 600m lungime si 50m inaltime. Majoritatea pesterilor pot fi vizitate insa cu conditia dotarii cu echipament corespunzator si cu permisiunea custozilor respectivelor pesteri. Exista si cateva pesteri, renumite si ele de altfel, care sunt mult mai accesibile vizitatorilor datorita amenajarilor specifice cum ar fi: Pestera Ursilor, Pestera Scarisoara sau Pestera Ungurului.
ISTORIC:
Localizata in inima Transilvaniei, si gasindu-se relativ aproape de orasul Cluj-Napoca, vechi centru universitar, zona din Muntii Apuseni actualmente inclusa in Parcul Natural Apuseni a fost vizitata si studiata inca de pe vremea Imperiului Austro-Ungar.
Cele mai vechi trasee turistice din zona, datand de prin anii 1900, au descrise si marcate de catre Czárán Gyula, un neobosit calator pe meleagurile Apusenilor.
Primele initiative in vederea constituirii unui parc in aceasta zona ii apartin lui Emil Racovita, care la primul Congres al Naturalistilor din Romania din aprilie 1928 a formulat clar scopul si obiectivele crearii unei arii protejate de dimensiuni mari in Muntii Apuseni. In anii ’50, ca urmare a altor descoperiri importante in explorarea endocarstului, au fost facute demersuri de catre Marcian Bleahu.
Alte personalitati, stiintifice, dar nu numai, care de-a lungul timpului, prin studiile si eforturile lor in domeniul conservarii naturii, si-au legat numele de carstul din Muntii Apuseni sunt Zeno Oarcea, Iosif Viehmann, Anna Marossy, Valeriu Puscariu si Nicolae Boscaiu, Cristian Pop si multi altii.
In anii ’70 s-a pregatit prima documentatie stiintifica privind declararea parcului insotita si de o prima harta evidentiindu-se faptul ca aceasta zona este printre ultimele zone naturale de carst impadurit de asemenea dimensiuni din Europa.
Primul act normativ prin care a fost declarat parcul, initial ca si "Parcul National Apuseni” a fost Ordinul de Ministru 7/1990, urmat, dupa zece ani, de Legea 5/2000 privind amenajarea teritoriului, Sectiunea a III-a, arii protejate, unde este mentionat ca „Parcul Natural Muntii Apuseni”.
In 1992 s-a realizat de catre Institutul de Cercetari Biologice din Cluj-Napoca "Studiul de fundamentare privind organizarea retelei de arii protejate pe teritoriul tarii", care a stat la baza deciziei finale de instituire a parcului.
Prin Hotararea de Guvern 230/2003 s-au stabilit limitele "Parcului Natural Apuseni” care au dat si suprafata totala de 75.784 ha. Incepand cu anul 2004, s-a infiintat Administratia Parcului Natural Apuseni ca subunitate a Regiei Nationale a Padurilor - Romsilva – Directia Silvica Oradea in urma semnarii contractului de administrare a Parcului intre Regia Nationala a Padurilor - Romsilva si Ministerul Mediului si Gospodaririi Apelor.
| Recomanda si prietenilor |
|