CAZARI TURISTICE
OBIECTIVE TURISTICE
INFO UTILE
Transport
CAUTARE
SECTIUNE MEMBRII
|
|
VA RECOMANDAM
Parcul Natural Bucegi
ASEZARE:
Parcul Natural Bucegi este situat integral in Masivul Bucegi din Carpatii Meridionali, desfasurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudica, pe teritoriul administrativ a trei judete: Dambovita, Prahova si Brasov.
ACCES:
Este caracterizat printr-un grad ridicat de accesibilitate. Se poate face prin 14 puncte de intrare din care 2 destinate transportului pe cablu (Sinaia spre cota 2000, Busteni spre cabana Babele si Pestera), cu autoturismul pe drumurile nationale pana in localitatile Moroieni, Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, Bran, Rasnov, Moieciu, etc., cat si cu trenul pana la statiile- Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Azuga, Predeal.
DESCRIERE:
Masivul Bucegi detine un loc de frunte in lantul Carpatilor romanesti prin flora de rara bogatie si diversitate, care a atras inca de multa vreme numerosi cercetatori si iubitori ai naturii din tara si de peste hotare.
Parcul Natural Bucegi are o suprafata totala de 35.700 ha, din care rezervatiile integrale- 9.000 ha. Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, in limitele sale, doua entitati
structurale majore si anume: panza getica a Carpatilor Meridionali spre vest si zona flisului Carpatilor Orientali (panza de Ceahlau a Dacidelor si Externe) la est. Zona de contact a celor doua structuri este ascunsa sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii si superioare.
In partea vestica a masivului, delimitata de raul Ialomita, de sub conglomeratele de Bucegi, apar la zi formatiuni cristaline si depozite sedimentare Jurasice si Cretacice.
Muntii Bucegi sunt alcatuiti din doua ramuri principale, in forma de potcoava, care inchid intre ele bazinul superior al Ialomitei. Cele doua culmi pornesc din vf. Omu, punctul culminant al masivului si din care se desprind alte ramuri secundare.
Podul Bucegilor este mai dezvoltat in ramura estica a masivului, la sud de vf. Omu, ingloband platourile Costilei, Caraimanului, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsa, Vanturis.
Pe partea dreapta a vaii Izvorul Dorului, Podul Bucegilor se continua cu culmile rotunjite: Baba Mare, Cocora, Laptici.
In ramura vestica a muntilor Bucegi, platoul prezinta in componenta sa culmile: Doamnele, Gutanu, Batrana, Grohotisu, Tataru, Deleanu si Lucacila.
Caracteristic pentru podul Bucegilor este prezenta stancilor izolate ca: Babele, Sfinx etc. rezultate ca urmare a proceselor eoliene, inghet-dezghet si siroire.
Conformatia masivului in forma de potcoava determina in mod evident dispunerea si directia de curgerea raurilor. Principala axa de colectare a apelor din interiorul masivului este Ialomita, care are un bazin simetric.
Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti ori de cate ori ei au ajuns in acest minunat colt al naturii fie ca turisti, fie cu preocupari stricte de cercetare. Ca istoric, este suficient sa amintim contributiile aduse de U. Hoffman in domeniul botanic inca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase sunt datele floristice care isi gasesc loc in literatura de specialitate. Cu pregnanta deosebita apar lucrarile lui Al. Beldie (1940), (1967) privitoare la flora si vegetatia Muntilor Bucegi, ca si cele ale lui Tr. Stefureac asupra briophytelor sau ale colectivului condus de D. Puscaru ce antameaza problema pasunilor alpine.
Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica cu putin la peste 2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe aceeasi masura de bogata si variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.
Muntii Bucegi au o mare diversitate floristica constituind o rezerva serioasa a genofondului romanesc, chiar si in privinta unor taxoni cu importanta mai deosebita. Speciile endemice reprezinta 5,6% din flora Bucegilor, fiind reprezentate prin 60 de unitati taxonomice (specii sau subspecii).
Pentru intreaga tara sunt citati 74 de taxoni endemici “tari” si 54 “critici”, considerand ca in muntii Bucegi exista 27 de taxoni endemici “tari”, notam deci marea bogatie in taxoni endemici a muntilor Bucegi, comparativ cu flora endemica a Carpatilor sau a Romaniei. Specifice pentru muntii Bucegi sunt endemismele locale, exclusive ale Bucegilor, acestea fiind in numar de doua (Astragalus australis ssp. bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis).
In urma investigatiilor efectuate reiese faptul ca in Masivul Bucegi sunt cunoscute pana in prezent 3500 specii animale, de la rotifere pana la mamifere. Dintre speciile rotifere cele mai reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi sunt: Adineta barbata, Elosa worallii, Encetrum saundersiae lophosoma, speciile genului Habrotracha.
Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta a aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia, Agardhia bielzii, A. Bielzii var. Romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana, Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens, Alopia mixia, A. Straminicolis. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le incadreaza ca elemente cosmopolite.
Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Alauda arvensis, Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. Modularis, Lanius collurio.
Un alt criteriu care aduce argumente convingatoare in privinta declararii si infiintarii rezervatiilor din cuprinsul Parcului este prezenta multor specii endemice montane: Allothrombium fuliginosum, Ena obscura montana, Allolobophora dacica, Leuctra carpatica, Nemoura carpathica, N. fusca, Erebia pharte romaniae.
O parte din speciile identificate in Bucegi sunt considerate rare: Hermanniela dolosa, Macrobiotus hibernicus, Hypsibius clavatus, H. nodosus, H. tuberculatus, Vipera berus bosniensis.
De o deosebita importanta sunt speciile relicte glaciare semnalate in aceasta zona: Pachimerium tristanicum, Ena obscura montana, Amara erratica, Biapertura affinis, Lacerta vivipara.
Ca specii ocrotite citam: Formica rufa, Tetraos urogalus, Linx linx, iar speciile de pasari Gyps fulvus, Aegipius monachus, Aquila chrysaetosus chrysaetosus, A. heliaca haliacas sunt elemente disparute si care trebuie reintroduse in aceasta zona, avand in vedere importanta lor ecologica.
Printre conglomeratele si gresiile eterogene din Bucegi s-au format veritabile atractii turistice cum sunt Babele, Sfinxul si Ciupercile. Remarcabile sunt pesterile Ialomitei si pestera Ratei. Alte atractii turistice din Parcul Natural Bugeci sunt Cascada Urlatoarea, Monumentul Eroilor, schitul Pestera, Valea Horoabei, Mecetul Turcesc, Turnul Seciului. Pe teritoriul parcului veti regasi cateva hoteluri, motel si cabane montane. Se pot organiza, cu asistenta si ghid salvamont, diferite trasee turistice montane: Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cheile Tatarului, Varful Omu, Cabana Babele, Sfinxul, Piatra Arsa, Masivul Doamnele, Spintecatura Ursilor. De mare interes este Manastirea Pestera Ialomicioarei si Grota Pestera Ialomicioarei. Centrul monastic Pestera isi are inceputurile pe vremea lui Mihnea Voda cel Rau (sec. XVI), dispune de un schit din lemn, la gura pesterii (aceasta pestera se considera a fi una din cele mai frumoase din Romania).
REGULI DE VIZITARE:
Este INTERZIS:
Culegerea plantelor de orice fel;
Deranjarea sau periclitarea vietii animalelor;
Culegerea de roci;
Distrugerea sau deteriorarea formatiunilor geologice;
Inscriptionarea neautorizata;
Accesul auto in afara zonelor special amenajate;
Aprinderea focului;
Camparea in afara campingului;
Accesul turistilor in afara traseelor marcate.
Recomanda si prietenilor
ASEZARE:
Parcul Natural Bucegi este situat integral in Masivul Bucegi din Carpatii Meridionali, desfasurat sub forma unui amfiteatru cu deschidere sudica, pe teritoriul administrativ a trei judete: Dambovita, Prahova si Brasov.
ACCES:
Este caracterizat printr-un grad ridicat de accesibilitate. Se poate face prin 14 puncte de intrare din care 2 destinate transportului pe cablu (Sinaia spre cota 2000, Busteni spre cabana Babele si Pestera), cu autoturismul pe drumurile nationale pana in localitatile Moroieni, Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, Bran, Rasnov, Moieciu, etc., cat si cu trenul pana la statiile- Sinaia, Poiana Tapului, Busteni, Azuga, Predeal.
DESCRIERE:
Masivul Bucegi detine un loc de frunte in lantul Carpatilor romanesti prin flora de rara bogatie si diversitate, care a atras inca de multa vreme numerosi cercetatori si iubitori ai naturii din tara si de peste hotare.
Parcul Natural Bucegi are o suprafata totala de 35.700 ha, din care rezervatiile integrale- 9.000 ha. Din punct de vedere geologic Parcul Natural Bucegi cuprinde, in limitele sale, doua entitati
structurale majore si anume: panza getica a Carpatilor Meridionali spre vest si zona flisului Carpatilor Orientali (panza de Ceahlau a Dacidelor si Externe) la est. Zona de contact a celor doua structuri este ascunsa sub aria de dezvoltare a conglomeratelor de Bucegi medii si superioare.
In partea vestica a masivului, delimitata de raul Ialomita, de sub conglomeratele de Bucegi, apar la zi formatiuni cristaline si depozite sedimentare Jurasice si Cretacice.
Muntii Bucegi sunt alcatuiti din doua ramuri principale, in forma de potcoava, care inchid intre ele bazinul superior al Ialomitei. Cele doua culmi pornesc din vf. Omu, punctul culminant al masivului si din care se desprind alte ramuri secundare.
Podul Bucegilor este mai dezvoltat in ramura estica a masivului, la sud de vf. Omu, ingloband platourile Costilei, Caraimanului, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsa, Vanturis.
Pe partea dreapta a vaii Izvorul Dorului, Podul Bucegilor se continua cu culmile rotunjite: Baba Mare, Cocora, Laptici.
In ramura vestica a muntilor Bucegi, platoul prezinta in componenta sa culmile: Doamnele, Gutanu, Batrana, Grohotisu, Tataru, Deleanu si Lucacila.
Caracteristic pentru podul Bucegilor este prezenta stancilor izolate ca: Babele, Sfinx etc. rezultate ca urmare a proceselor eoliene, inghet-dezghet si siroire.
Conformatia masivului in forma de potcoava determina in mod evident dispunerea si directia de curgerea raurilor. Principala axa de colectare a apelor din interiorul masivului este Ialomita, care are un bazin simetric.
Vegetatia Muntilor Bucegi a constituit cu predilectie un punct de atractie pentru botanisti ori de cate ori ei au ajuns in acest minunat colt al naturii fie ca turisti, fie cu preocupari stricte de cercetare. Ca istoric, este suficient sa amintim contributiile aduse de U. Hoffman in domeniul botanic inca din anul 1864. Odata cu trecerea timpului tot mai numeroase sunt datele floristice care isi gasesc loc in literatura de specialitate. Cu pregnanta deosebita apar lucrarile lui Al. Beldie (1940), (1967) privitoare la flora si vegetatia Muntilor Bucegi, ca si cele ale lui Tr. Stefureac asupra briophytelor sau ale colectivului condus de D. Puscaru ce antameaza problema pasunilor alpine.
Diversitatea formelor de relief, structura geologica, altitudinea ce se ridica cu putin la peste 2500 metri, ofera conditii deosebit de variate ce au permis instalarea unei flore pe aceeasi masura de bogata si variata, cuprinzand toate grupele mari de plante.
Muntii Bucegi au o mare diversitate floristica constituind o rezerva serioasa a genofondului romanesc, chiar si in privinta unor taxoni cu importanta mai deosebita. Speciile endemice reprezinta 5,6% din flora Bucegilor, fiind reprezentate prin 60 de unitati taxonomice (specii sau subspecii).
Pentru intreaga tara sunt citati 74 de taxoni endemici “tari” si 54 “critici”, considerand ca in muntii Bucegi exista 27 de taxoni endemici “tari”, notam deci marea bogatie in taxoni endemici a muntilor Bucegi, comparativ cu flora endemica a Carpatilor sau a Romaniei. Specifice pentru muntii Bucegi sunt endemismele locale, exclusive ale Bucegilor, acestea fiind in numar de doua (Astragalus australis ssp. bucsecsi si Poa molinerii ssp. glacialis).
In urma investigatiilor efectuate reiese faptul ca in Masivul Bucegi sunt cunoscute pana in prezent 3500 specii animale, de la rotifere pana la mamifere. Dintre speciile rotifere cele mai reprezentative pentru Parcul Natural Bucegi sunt: Adineta barbata, Elosa worallii, Encetrum saundersiae lophosoma, speciile genului Habrotracha.
Deosebit de bogata este si fauna de gasteropode ce se caracterizeaza prin prezenta a aproximativ 105 specii, dintre care citam: Dauderbardia transsylvanica, Monacha vicia, Agardhia bielzii, A. Bielzii var. Romanica, Cochlodina transsylvanica, Pseudoalinda montana, Uncinaria elata, Alopia livida, Alopia canescens, Alopia mixia, A. Straminicolis. Datorita marilor adaptari, speciile din aceasta clasa ocupa aproape toate mediile, caracter ce le incadreaza ca elemente cosmopolite.
Dupa criteriul etologic avifauna masivului poate fi impartita in: specii care cuibaresc in aceasta zona, specii de pasaj si specii care vin si cauta hrana in aceasta zona. Din cele 129 specii semnalate, 50 apartin categoriei celor care cuibaresc in aceasta zona si pe care le putem considera specifice Bucegilor: Alauda arvensis, Corvus corax, Troglodytes troglodytes, Saxicola rubetra, Oenanthe oenanthe, Phoenicus ochruros, Turdus merula, Phyloscopus collybita, Prunella collaris, P. Modularis, Lanius collurio.
Un alt criteriu care aduce argumente convingatoare in privinta declararii si infiintarii rezervatiilor din cuprinsul Parcului este prezenta multor specii endemice montane: Allothrombium fuliginosum, Ena obscura montana, Allolobophora dacica, Leuctra carpatica, Nemoura carpathica, N. fusca, Erebia pharte romaniae.
O parte din speciile identificate in Bucegi sunt considerate rare: Hermanniela dolosa, Macrobiotus hibernicus, Hypsibius clavatus, H. nodosus, H. tuberculatus, Vipera berus bosniensis.
De o deosebita importanta sunt speciile relicte glaciare semnalate in aceasta zona: Pachimerium tristanicum, Ena obscura montana, Amara erratica, Biapertura affinis, Lacerta vivipara.
Ca specii ocrotite citam: Formica rufa, Tetraos urogalus, Linx linx, iar speciile de pasari Gyps fulvus, Aegipius monachus, Aquila chrysaetosus chrysaetosus, A. heliaca haliacas sunt elemente disparute si care trebuie reintroduse in aceasta zona, avand in vedere importanta lor ecologica.
Printre conglomeratele si gresiile eterogene din Bucegi s-au format veritabile atractii turistice cum sunt Babele, Sfinxul si Ciupercile. Remarcabile sunt pesterile Ialomitei si pestera Ratei. Alte atractii turistice din Parcul Natural Bugeci sunt Cascada Urlatoarea, Monumentul Eroilor, schitul Pestera, Valea Horoabei, Mecetul Turcesc, Turnul Seciului. Pe teritoriul parcului veti regasi cateva hoteluri, motel si cabane montane. Se pot organiza, cu asistenta si ghid salvamont, diferite trasee turistice montane: Lacul Scropoasa, Lacul Bolboci, Cheile Tatarului, Varful Omu, Cabana Babele, Sfinxul, Piatra Arsa, Masivul Doamnele, Spintecatura Ursilor. De mare interes este Manastirea Pestera Ialomicioarei si Grota Pestera Ialomicioarei. Centrul monastic Pestera isi are inceputurile pe vremea lui Mihnea Voda cel Rau (sec. XVI), dispune de un schit din lemn, la gura pesterii (aceasta pestera se considera a fi una din cele mai frumoase din Romania).
REGULI DE VIZITARE:
Este INTERZIS:
Culegerea plantelor de orice fel;
Deranjarea sau periclitarea vietii animalelor;
Culegerea de roci;
Distrugerea sau deteriorarea formatiunilor geologice;
Inscriptionarea neautorizata;
Accesul auto in afara zonelor special amenajate;
Aprinderea focului;
Camparea in afara campingului;
Accesul turistilor in afara traseelor marcate.
| Recomanda si prietenilor |
|