SCURT ISTORIC:
Biserica Sfantul Ilie este un locas de inchinaciune ctitorit de catre Sfantul Stefan cel Mare, in anul 1488.
In urma cu 500 de ani se inalta, in apropierea targului Sucevei, in codrul care se intindea la poalele Dealului Crucii, o falnica ctitorie voievodala, ridicata la indemnul calugarilor de aici. La Biserica Sfantul Ilie a existat un centru monahal, ca de altfel si la Manastirea Putna sau la Manastirea Voronet, care au fost ctitorite in vechi vetre de sihastrie.
Vechimea sa ne-o atesta pisania pusa de ctitor deasupra usii de intrare: "Io Stefan Voievod, fiul lui Bogdan Voievod, Domn Tarii Moldovenesti am ridicat acest hram - casa - in numele Sfantului Prooroc Ilie; si s-a inceput in anul 6996 (1488), luna mai 1; si s-a sfarsit in acelas an, octombrie 15".
Mai inainte, Manastirea Sfantul Ilie, se afla pe teritoriul orasului Suceava, dar fiindca aceasta ctitorie, din diferite danii a adunat un hotar mare, si-a intemeiat un sat pe el ce a purtat numele dupa manastirea inaltata aici.
Biserica a deservit manastirea pana in anul 1783, cand aceasta a fost desfiintata din ordinul autoritatilor habsburgice. Asa cum s-a intamplat si cu alte asezaminte manastiresti, lacasul monahal de la Sfantul Ilie, a trebuit sa faca fata la numeroase navaliri dusmane care au dus la risipirea calugarilor, a odoarelor cu care a fost inzestrat de ctitori si chiar la deteriorarea monumentului.
Cronicarul Grigore Ureche, referindu-se la navalirea armatei poloneze in Suceava, la anul 1497, spune: "Lesii umblau prin paduri de aflau prazi si jafuri, nesocotind de buna seama nici Manastirea Sfantul Ilie".
Amintim de asemenea si expeditiile turcilor impotriva lui Petru Rares din anul 1538, care au provocat manastirii noi si ireparabile stricaciuni - paganii distrugand o parte din frescele interioare, decupand ovalul fetei ctitorilor si simbolul crestinatatii - cat si razboaiele turco-polone, de la sfarsitul secolului al XVII-lea care au dus si ele la pustiirea manastirii si la imprastierea calugarilor.
Secolul al XVIII-lea a fost o perioada de relativa liniste pentru calugarii santileni, de inflorire a vietii monahale; se infiinteaza aici in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea o scoala clericala. Este secolul care a adus cu sine si desfiintarea manastirii, aceasta devenind, in anul 1785, biserica parohiala ce deservea satul format in jurul fostului lacas monahal.
Pe langa pagubele suferite de numeroasele navaliri se adauga si un incendiu din anul 1792, care distruge in intregime acoperisul bisericii, catapeteasma fiind salvata, iar dintr-un raport reiese ca in 1795, in chiliile manastirii, era instalata o fabrica de argasit pieile.
La inceputul secolului al XIX-lea sunt necesare noi reparatii la biserica. In anul 1823 nu exista gard imprejmuitor al bisericii, drumul trecand pe sub peretele ei. Dintr-un raport din anul 1826 aflam ca au cazut tencuielile zugravite, mai ales pe partea de miazanoapte, iar clopotnita din lemn de brad era intr-o stare avansata de deteriorare si se cerea sa fie facuta alta, dupa cum se arata in raportul din octombrie 1831.
In anul 1833 se incepe inaltarea zidului imprejmuitor din piatra, iar in anul 1844 se reface si turnul clopotnita din lespezi de piatra. In anul 1868 s-au facut reparatii la monument cand s-a sindrilit foarte bine, iar noi reparatii la biserica si clopotnita s-au facut in anul 1886, probabil ultimele, dandu-i aspectul de astazi, cu acoperisul din tigla solzi, iar peretii exteriori partial tencuiti.

              DESCRIERE:
Biserica Sf. Ilie este asemanatoare cu contemporana sa din Patrauti. Arhitectura e caracteristica secolelor timpurii, din timpul domniei lui Stefan cel Mare: o mica biserica, doar cu un pronaos, naos si altar, incununata cu un turn.
In mijlocul fatadei vestice, se afla intrarea in biserica. Ca in cazul tuturor bisericilor din aceasta perioada, usa de la intrare este pur gotica, avand multiple arcuri ascutite sub forma de lance.
Biserica inca pastreaza pictura interioara ce dateaza din timpul domniei lui Stefan cel Mare, probabil din anii 1490. In ciuda suprafetelor intunecate din intreaga biserica, se poate remarca o inalta calitate artistica a picturii.
In naos se afla o catapeteasma frumoasa, datand din secolul al XVIII-lea. Partile din lemn care o sustin sunt gravate si aurite. Se impune mai ales observarea celor patru icoane largi, imperiale.
Fatada sudica a fost pictata la inceputul secolului al XVII-lea, foarte tarziu, in comparatie cu alte biserici pictate. Scara Sf. Ioan din Sinai acopera cea mai mare parte a peretelui. In afara de prezenta ei aici, aceasta tema s-a mai gasit doar pe peretii bisericii de la Rasca si de la Manastirea Sucevita.

                DATE CONTACT:
sat Sfantu Ilie, Scheia, 727525, judetul Suceava
Tel.: + 40 (230) 513817; + 40 (230) 514031