SCURT ISTORIC:
In anul 1747, clucerul Gheorghe si boierii Anghel si Petru din Pitesti au zidit o biserica si chilii pentru calugari, sfintind-o cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe". In timpul razboiului austro-ruso-turc din anul 1788, armatele turcesti au ajuns pana la Schitul Nucet, distrugand biserica si chiliile. Biserica este incendiata, iar calugarii omorati.
Parasite de calugarii care au mai ramas vii dupa navala turcilor, intre ruinele chiliilor s-au adapostit, timp de douazeci de ani, pastorii munteni cu oile lor. De aici sa ajuns ca locul respectiv sa poarte numele de "Stanisoara" - de la o stana mai mica instalata aici.
In anul 1807, in locurile de sihastrie de la Stanisoara au venit doi calugari de la Sfantul Munte Athos: sarbul Sava si romanul Teodosie. Acestia, cu ajutorul Episcopului Iosif al Argesului, au zidit o noua biserica in locul celei vechi de la 1747.
Intregul complex monahal a fost terminat in anul 1850.
Pana in anul 1864 Manastirea Stanisoara a fost metoc al Manastirii Cozia, iar dupa aceasta data manastirea a devenit independenta. Actuala biserica din piatra a fost construita intre anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timus, staret fiind Nicodim Manu.
Inmultindu-se numarul calugarilor, in anul 1903, staretul manastirii, Arhimandritul Nicandru Manu, ajutat de soborul manastirii, pune bazele bisericii de aici, care a fost terminata si sfintita in anul 1909. Tot in anul 1909 au fost ridicate, la nord de biserica, mai multe chilii.
Pisania bisericii: "Intru slava Sfintei Treimi si a Sfantului Mucenic Gheorghe s-a ridicat din temelie aceasta sfanta biserica, punandu-se temelia la anul 1904 august 7 si s-a sfintit la anul 1909, aprilie 23 in zilele prea inaltatului nostru rege Carol I si cu binecuvantarea PS Episcop de Arges, Dr. Gherasim Timus, prin osteneala si staruinta Staretului Arhimandrit Nicandru Manu, impreuna cu tot soborul manastirii si cu alti ctitori."
Arhitectul bisericii a fost italianul Debona Apoloni. Acelasi arhitect a ridicat, in anul 1906, terasa dinspre miazanoapte, pe care s-a cladit un frumos pavilion in stil romanesc, folosit pentru a adaposti chiliile calugarilor. Acest pavilion s-a ridicat prin ravna staretului Ilarion Dumitrache, si cu binecuvantarea Episcopilor Emilian Grigore si Iosif Gafton.
Incendiul din luna februarie a anului 1917 a distrus chiliile schitului. In locul acestora, intre anii 1936-1940, a fost zidit un frumos paraclis in forma de nava. Paraclisul este folosit de calugari pentru slujbele de iarna.
In anul 1937, la punerea pietrei de temelie a paraclisului au participat sase arhierei, membri ai Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane. La acea vreme, in incinta manastirii se gasea o casa de odihna cu 100 de paturi.

DESCRIERE:
Intregul asezamant monahal se afla intr-un cadru natural linistit, inconjurat de frumuseti naturale ispititoare. Monahii duc o viata foarte austera, slujbele se tin noaptea, iar hrana este fara carne.
Biserica mare, cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe", este o constructie masiva din piatra, cu o turla mare pe naos. Naosul si pronaosul formeaza un singur spatiu mare.
Pridvorul este deschis, sustinut de patru coloane din piatra sculptate in partea superioara.
Biserica este acoperita cu tabla. Biserica are tavanul frumos pictat. Pictura a fost realizata in anul 1948 de maestrul Dumitru Behzane si de elevul sau. Ferestrele bisericii au vitralii pictate cu sfinti.
Manastirea Stanisoara pastreaza, ca odoare de pret, cateva icoane vechi aduse de la Sfantul Munte Athos de calugarii Sava si Teodosie, si un antimis daruit de Manastirea Cozia, in anul 1809. Antimisul pastreaza pe el o inscriptie usor de citit.
Se mai pastreaza si cateva icoane cu semnatura pictorului Belizarie I. Pascu din Pitesti, precum si carti slavonesti de ritual aduse de cei doi calugari de la Sfantul Munte.
In biserica mare se pastreaza si un policandru de la Manastirea Curtea de Arges, care se presupune a fi daruit de domnitorul Neagoe Basarab.

DATE CONTACT:
Calimanesti, jud Valcea, Romania